AZTEC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în regiunea centrală a statului Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque.

aztec, ~ă [At: BOGZA, C. O. 47 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr aztèque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține populației autohtone a Mexicului. 3 a Referitor la azteci (1). 4 a Specific aztecilor (1). 5 a De azteci (1).

AZTEC, -Ă, azteci, -ce, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoana care făcea parte dintr-o uniune de triburi amerindiene care au trăit în Mexic. 2. Adj. Care aparține aztecilor (1), privitor la azteci. – Din fr. Aztèque.

AZTEC, -Ă I. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului. ◊ (s. n.) dialect vorbit de azteci. II. adj. care aparține aztecilor. ♦ arta ~ă = arta precolumbiană. (< fr. aztèque)

Azteci pl. numele unui popor foarte civilizat care locuia în Mexic la sosirea lui Fernan Cortez.

aztec adj. m., s. m., pl. azteci; adj. f., s. f. aztecă, pl. aztece

aztec adj. m., s. m., pl. azteci; adj. f., s. f. aztecă, pl. aztece

aztec s. m., adj. m., pl. azteci; f. sg. aztecă, g.-d. art. aztecei, pl. aztece

AZTÉC, Ă (< fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi amerindiene din reg. centrală a statului Mexic, din familia de limbi uto-aztecă. A., una dintre ramurile populației cicimecilor, au coborît stepele nordice ale Mexicului precolumbian și au cucerit și supus terit. ale triburilor învecinate (toltecii, mixtecii, huaxtecii, olmecii și zapotecii) întemeind o vastă stăpînire în reg. Americii Centrale. Între 1325 și 1370 au ocupat ins. din L. Texcoco unde și-au fondat capitala statului, Tenochtitlán (astăzi Ciudad de Mexico), dînd naștere unei strălucitoare civilizații căreia i-au pus capăt conchistadorii spanioli conduși de Hernán Cortés (1519-1521). ♦ Persoană care face parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a (1), privitor la a. ♦ Arta a. v. artă precolumbiană.