4 definiții pentru amuțeală

Explicative DEX

amuțea sf [At: ANTIM, P, 91 / V: (reg) a / Pl: ~eli, (rar) -ele / E: amuți2 + -eală] Stare de muțenie.

AMUȚEA sf. 1 Starea cuiva care a amuțit 2 Tăcere pe care și-o impune cineva: prin amuțeala noastră am ajuns pînă azi cum am putut (JIP.).

Ortografice DOOM

amuțea s. f., pl. amuțeli

amuțeală, -țeli.

Intrare: amuțeală
amuțeală1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuțea
  • amuțeala
plural
  • amuțeli
  • amuțelile
genitiv-dativ singular
  • amuțeli
  • amuțelii
plural
  • amuțeli
  • amuțelilor
vocativ singular
plural
amuțeală2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amuțea
  • amuțeala
plural
  • amuțele
  • amuțelele
genitiv-dativ singular
  • amuțele
  • amuțelei
plural
  • amuțele
  • amuțelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amuțea, amuțelisubstantiv feminin

  • 1. Stare de muțenie. MDA2
etimologie:
  • amuți + -eală MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.