alcov sn [At: CONACHI, P. 195 / V: (iuz) ~ă sf / Pl: ~uri, (înv) ~oave / E: fr alcove] 1 Loc mai ridicat decât podeaua unde se așază patul. 2 Firidă într-o cameră de dormit unde se așază patul. 3 (Pex) Dormitor (al unei femei). 4 (Pex) Pat.

*ALCOV (pl. -ovuri) sn. 💒 Despărțitură dintr’o odaie unde se așază patul, ascuns cu ajutorul unor uși sau perdele (🖼 64) [fr.].

ALCOV, alcovuri, s. n. Firidă lungă într-o cameră de dormit, unde se așază (de obicei în dosul unei perdele) patul. O cameră de noapte: în fund, un alcov cu perdele și pat. NEGRUZZI, S. III 489. – Variantă: (învechit) alcovă (MACEDONSKI, O. II 280) s. f.

ALCOV, alcovuri, s. n. Firidă într-o cameră de dormit, unde se așază patul. [Var.: (înv.) alcovă s. f.] – Fr. alcôve.

ALCOV s.n. Adîncitură făcută într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat de dormit. [Pl. -vuri. / < fr. alcôve, cf. sp. alcoba, ar. al-qubba – dormitor].

ALCOV s. n. 1. nișă într-un zid pentru a așeza un pat; (p. ext.) pat. 2. budoar. ◊ (fig.) loc intim pentru raporturile amoroase. (< fr. alcôve)

ALCOV ~uri n. Nișă în peretele dormitorului unde este așezat patul (de obicei în dosul unei perdele). /<fr. alcôve

alcov n. iatac (= fr. alcôve).

*alcóv n., pl. urĭ și oave (fr. alcóve, it. alcova, sp. alcoba, d. ar. al-kobba, ĭatac. V. cubea). Înfundătură într’o cameră în care se pune patu.[!]

alcovă sf vz alcov

alcov s. n., pl. alcovuri

alcov s. n., pl. alcovuri

alcov s. n., pl. alcovuri

alcov, alcovuri s. n. casă de toleranță