25 de definiții pentru aievea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Var: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

aievea av [At: VARLAAM, C. II, 66 / P: a-ie- / E: vsl зави, bg жаве] 1 Fățiș. 2 Public. 3 Evident. 4 În mod real. 5 În stare de veghe.

AIEVEA, A(I)EVE, AIAVE(A) I. adv. În ființă, în realitate: ceasul acesta e mai presus de cîte aievea mintea mi-a visat (ODOB.). II. adj. 1 În ființă, real: nu știa de-s toate acestea aievea, ori poate că numai visează (SB.) 2 Pe față, fățiș, deschis: ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea (ISP.) [a3 + vsl. jave].

AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-.Var.: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

AIEVEA adv. 1. (În opoziție cu în închipuire) În realitate, de fapt. Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. Ceea ce spune [un vînător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întimpla. ODOBESCU, S. III 48. ♦ Într-adevăr, cu adevărat. Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23. ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194. ♦ (Adjectival, invar.) Real, concret, palpabil. Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. 2. (În opoziție cu pe ascuns, în secret) În văzul tuturor, pe față; deschis. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184. ♦ (Pleonastic) Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. ♦ Limpede, lămurit. Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49. O șoaptă de sus Aievea mi-a spus ALECSANDRI, P. P. 188. – Variantă: aieve (HOGAȘ, M. N. 14, COȘBUC, P. I 205) adv.

AIEVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese... că... tot ce i se întîmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosînzenei (BENIUC) ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. ♦ Limpede, lămurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).

AIEVEA1 adv. În realitate; aidoma. E mai frumoasă decât este ~. /a + sl. javé

AIEVEA2 adj. invar. Care este real./a + sl. javĕ

aievea adv. pe față, invederat, în realitate: să se încredințeze de sunt aievea cele ce-i se înfățișa ISP. [Slav. IAVE, cu a protetic, ca în aidoma].

aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.

AIEVE adv. v. aievea.

aevea[1] av vz aievea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aieve[1] av vz aievea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!aievea adj. invar., adv. (apariții ~; a apărea ~)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIEVEA adv. v. clar, deschis, deslușit, direct, explicit, expres, fățiș, franc, lămurit, limpede, răspicat, sincer.

AIEVEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. v. adevărat. 3. adv. v. real. 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)

AIEVEA adv., adj. 1. adv. absolut, aidoma, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tatăl său.) 2. adj. adevărat, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 3. adv. real. (Tot ce ți-a spus este ~.) 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)

aievea adv. v. CLAR. DESCHIS. DESLUȘIT. DIRECT. EXPLICIT. EXPRES. FĂȚIȘ. FRANC. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT. SINCER.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aieve, adv.1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).

Intrare: aievea
adverb (I8)
Surse flexiune: DOOM 3
  • aievea
aieve adverb
adverb (I8)
  • aieve
aevea adverb
adverb (I8)
  • aevea
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aieveaadverb, adjectiv invariabil

  • 1. În realitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aidoma
    • format_quote Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. DLRLC
    • format_quote Ceea ce spune [un vânător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întîmpla. ODOBESCU, S. III 48. DLRLC
    • 1.1. În mod real. MDA2
    • 1.2. Cu adevărat, într-adevăr. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23. DLRLC
    • 1.3. Ca și cum ar fi sau s-ar întâmpla în realitate. DLRLC
      • format_quote Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194. DLRLC
  • 2. Clar, limpede, lămurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49. DLRLC
    • format_quote O șoaptă de sus Aievea mi-a spus. ALECSANDRI, P. P. 188. DLRLC
  • 3. învechit În văzul tuturor, pe față. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschis
    • format_quote Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184. DLRLC
    • format_quote pleonastic Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
  • 4. (și) adjectival invariabil Concret, palpabil, real. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54. DLRLC
    • format_quote Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. DLRLC
  • 5. Fățiș. MDA2
    sinonime: fățiș
  • 6. Public. MDA2
    sinonime: public
  • 7. Evident. MDA2
    sinonime: evident
  • 8. În stare de veghe. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.