3 definiții pentru adus (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
adus1 sn [At: PSAL. SCH. 125/10 / Pl: ~e și ~uri / E: aduce] 1 Aducere (1). 2 (Înv) Danie. 3 (Înv) Jertfa. 4 (Înv; nob; îls) Aminte ~ Amintire.
ADUS I. adj. 1 p. ADUCE ¶ 2 Îndoit, plecat, încovoiat: un tînăr spînatic, lungăreț la chip și cam ~ de spate, făcea corecturi (VLAH.) ¶¶ contr. NEADUS. II. sbst. 1 Faptul de a aduce ¶ 2 (pl. -suri) ADUSĂTURĂ: bine să mă limpezești, de ură, de pîră, de ~uri, de supusuri, de fapturi, de daturi (MAR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
adús, -ă adj. (d. aduc). Rar. Încovoĭat, adus în formă de: om adus de spate (gîrbov). S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a aduce des.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: adus (s.n.)
adus2 (pl. -e) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
adus3 (pl -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
adus, aduse / adus, adusurisubstantiv neutru
- 1. Aducere. MDA2sinonime: aducere
- 2. Danie. MDA2sinonime: danie
- 3. Jertfă. MDA2sinonime: jertfă
- Aminte adus = amintire. MDA2sinonime: amintire
etimologie:
- aduce MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.