8 definiții pentru șurubărie (șmecherie)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘURUBĂRIE2, șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie.
ȘURUBĂRIE2, șurubării, s. f. (Fam.) Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. – Șurubar + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șurubărie2 sf [At: DUNĂREANU, N. 120 / V: (reg) ~rupă~ / Pl: ~ii / E: șurubar + -ie] (Reg) Șiretlic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUBĂRIE, șurubării, s. f. 1. Totalitatea șurubur unui aparat sau ale unui mecanism; p. ext. totaliatea pieselor care alcătuiesc un mecanism. Complicata șurubărie a mitralierei, ce împiedeca drumul glontelui. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 11/4. Plugurile trosneau din încheieturi și șurubării. MIHALE, O. 124. 2. Fig. Șmecherie, șiretlic, chițibușărie, tertip. s-o dus pe la Galați, să mai învîrtească șurubăriile cu judecata. BUJOR, S. 63. Am înțeles eu șurubăria; a într-adevăr m-a luat așa, ca să mă-ncurce numai. DUNĂREANU, N. 120. Acela știe toate șurubăriile și-ți face alb negru și din negru alb. HOGAȘ, M. N. 19S.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUBĂRIE ~i f. 1) Sortiment de șuruburi. 2) fig. Faptă sau vorbă de șurubar. [Art. șurubăria; G.-D. șurubăriei; Sil. -ri-e] /șurub + suf. ~ărie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurubăríe (est) și -păríe (vest) f. (d. șurub). Fig. Procedură șireată, șmecherie: a umbla cu șurubăriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șurubărie s. f., art. șurubăria, g.-d. art. șurubăriei; (șiretlicuri) (fam.) pl. șurubării, art. șurubăriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șurubărie s. f., art. șurubăria, g.-d. art. șurubăriei; (șiretlicuri) pl. șurubării, art. șurubăriile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șurubărie (totalitatea șuruburilor, șiretlic) s. f., art. șurubăria, g.-d. art. șurubăriei; (șiretlicuri) pl. șurubării, art. șurubăriile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șurubărie, șurubăriisubstantiv feminin
- 1. Chițibușărie, tertip, șiretlic, șmecherie. DEX '09 DLRLCsinonime: chițibușărie tertip șiretlic șmecherie
- Iar s-o dus pe la Galați, să mai învîrtească șurubăriile cu judecata. BUJOR, S. 63. DLRLC
- Am înțeles eu șurubăria; acela într-adevăr m-a luat așa, ca să mă-ncurce numai. DUNĂREANU, N. 120. DLRLC
- Acela știe toate șurubăriile și-ți face din alb negru și din negru alb. HOGAȘ, M. N. 19S. DLRLC
-
etimologie:
- Șurubar + sufix -ie. DEX '09