7 definiții pentru înălbeală

Explicative DEX

înălbeală sf [At: MAT. FOLK. 67 / V: (îvp) nălbeală / Pl: ~eli / E: înălbi + -eală] (Pop) 1-3 Înălbire (1-3). 4 Fardare. 5 Decolorare. 6 (Rar) Încărunțire. 7 (Fig) Curățare. 8 Înălbire (8). 9 Fard de culoare albă.

ÎNĂLBEALĂ. NĂLBEALĂ (pl. -eli) sf. Suliman, albeală: Pune fața la nălbeală, Buze moi la rumeneală (R.-COD.) [(î)nălbi].

Ortografice DOOM

înălbeală (desp. î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbelii; pl. înălbeli

!înălbeală (î-năl-/în-ăl-) s. f., g.-d. art. înălbelii; pl. înălbeli

înălbeală s. f. (sil. mf. în-), g.-d. art. înălbelii; pl. înălbeli

Sinonime

ÎNĂLBEALĂ s. v. albire, înălbire.

înălbeală s. v. ALBIRE. ÎNĂLBIRE.

Intrare: înălbeală
înălbeală substantiv feminin
  • silabație: î-năl-, în-ăl- info
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălbeală
  • ‑nălbeală
  • înălbeala
  • ‑nălbeala
plural
  • înălbeli
  • ‑nălbeli
  • înălbelile
  • ‑nălbelile
genitiv-dativ singular
  • înălbeli
  • ‑nălbeli
  • înălbelii
  • ‑nălbelii
plural
  • înălbeli
  • ‑nălbeli
  • înălbelilor
  • ‑nălbelilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)