zgomotos, ~oasă a [At: HELIADE, L. B. I, 71/26 / Pl: ~oși, ~oase / E: zgomot + -os] 1-2 Zăngănitor (1-2). 3 (Pex) Răsunător (1). 4 (Exagerat de) tare (și nearmonios) Si: puternic, sonor, strident (1), (îvr) zgomotat (2). 5 (Pex) Lipsit de discreție, de sobrietate Si: strident. 6 (D. aparate, mașini etc.) Care produce un amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice) Si: gălăgios, tumultuos (1), (liv) turbulent (1). 7 La care se face (mult) amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice). 8 Cu mult amestec confuz de glasuri, de sunete (puternice). 9 (Fig; d. timp, viață) Agitat² (4). 10 (D. evenimente, fapte etc.) Care are mare răsunet.

zgomotos, -oasă adj. 1 Care face (mult) zgomot; răsunător. Cavalerimea... S-aruncă-n zbor de moarte cu tropot zgomotos (ALECS.). ◊ (adv.) Lăutarii își potriveau zgomotos instrumentele (REBR.). ♦ (Exagerat de) tare (și nearmonios). O făcu să iubească muzica zgomotoasă și dansurile modeme (SADOV.). ◊ (adv.) Strănută atît de zgomotos, că toate femeile se întorc înspăimîntate (REBR.). ♦ Ext. Care este lipsit de discreție, de sobrietate. Veselia zgomotoasă ținu puțin (BASS.). 2 Care este gălăgios, tumultuos. Deși zgomotoși și melodramatici, grecii sînt și oameni de acțiune (GAL.). ♦ Care este plin de zgomot, de gălăgie. Orașul București, atît de zgomotos și de capricios în zilele noastre, nu era tot astfel în timpii lui Caragea (FIL.). ♦ Fig. Care este agitat, frămîntat. Ce viață zgomotoasă și veselă! (CAR.). 3 Care are mare răsunet; care face vîlvă. Îi trebuia o zgomotoasă afirmare publică (GAL.). • pl. -oși, -oase. /zgomot + -os.

ZGOMOTOS, -OASĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin. COȘBUC, P. I 47. În dormitor era lumină și se făcuse puțin foc. Se sună de culcare. Elevii intrau zgomotoși. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. Călătorii se coborîră, apoi urcară scara; îndată se auziră mulțime de voci zgomotoase de femei. BOLINTINEANU, O. 418. ◊ (Adverbial) Flăcăuașii cei mari din clasa a cincea începură a rîde zgomotos. SADOVEANU, E. 112. Strănută atît de zgomotos, că toate femeile se întorc spăimîntate. REBREANU, I. 14. Hagiul începu iarăși a sorbi zgomotos. DELAVRANCEA, H. T. 39. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. Viața aceasta zgomotoasă nu le mai permite conversația. PETRESCU, C. V. 200. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplările comice, și spusele glumețe, și petrecerile zgomotoase care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. N-am mulțămire în adunările zgomotoase unde domnește eticheta. NEGRUZZI, S. I 64.

ZGOMOTOS, -OASĂ, zgomotoși, -oase, adj. Care face (mult) zgomot; gălăgios. ♦ Plin de zgomot, de gălăgie. – Din zgomot + suf. -os.

ZGOMOTOS¹ adv. Cu zgomot. /zgomot + suf. ~os

ZGOMOTOS² ~oasă (~oși, ~oase) Care face (mult) zgomot. /zgomot + suf. ~os

zgomotós, -oásă adj. (d. zgomot). Plin de zgomot: adunare zgomotoasă, copiiĭ îs zgomotoșĭ.

sgomotos a. plin de sgomot: târg sgomotos.

zgomotos adj. m., pl. zgomotoși; f. zgomotoasă, pl. zgomotoase

zgomotos adj. m., pl. zgomotoși; f. zgomotoasă, pl. zgomotoase

zgomotos adj. m., pl. zgomotoși; f. sg. zgomotoasă, pl. zgomotoase

ZGOMOTOS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată ~oasă; manifestație ~oasă.)

ZGOMOTOS adj. gălăgios, tumultuos, turbulent. (O ceată ~; manifestație ~.)