O definiție pentru zburătucit

Explicative DEX

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.

Intrare: zburătucit
zburătucit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătucit
  • zburătucitul
  • zburătucitu‑
  • zburătuci
  • zburătucita
plural
  • zburătuciți
  • zburătuciții
  • zburătucite
  • zburătucitele
genitiv-dativ singular
  • zburătucit
  • zburătucitului
  • zburătucite
  • zburătucitei
plural
  • zburătuciți
  • zburătuciților
  • zburătucite
  • zburătucitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)