11 definiții pentru vrăbiuță
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie, vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăbiuță sf [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~țe / E: vrabie + -uță] 1-2 (Șhp) Vrabie (1) (mică) Si: vrăbioară (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vrăbiuță s.f. (ornit.) Dim. al lui vrabie; vrăbioară. Rîndunelele își făceau cuiburile, iar vrăbiuțele ciripeau (VLAS.). • sil. -bi-u-. pl. -e. /vrabie + -uță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
VRĂBIUȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie. Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal. ALECSANDRI, P. P. 317.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vrăbiuță (desp. -bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiuței; pl. vrăbiuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vrăbiuță (-bi-u-) s. f., g.-d. art. vrăbiuței; pl. vrăbiuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vrăbiuță s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. vrăbiuței; pl. vrăbiuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VRĂBIUȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VRĂBIUȚĂ s. (ORNIT.) vrăbioară, (reg.) păsărică.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
vrăbiuță, vrăbiuțe s. f. (dim.) 1. prostituată tânără. 2. femeie firavă, plăpândă, pipernicită.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: vră-bi-u-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vrăbiuță, vrăbiuțesubstantiv feminin
-
- Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal. ALECSANDRI, P. P. 317. DLRLC
-
etimologie:
- Vrabie + -uță. DEX '98 DEX '09