12 definiții pentru vapori (abur) vapor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI s. m. pl. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică. – Din fr. vapeur, lat. vapor.

VAPÓRI s. m. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice. (< fr. vapeur, lat. vapor)

VAPÓRI m. pl. Substanță care se află în stare gazoasă. /<it. vapore, lat. vapor, fr. vapeur

VAPÓR1, vapori, s. m. (De obicei la pl.) 1. Corp în stare de agregare deosebită de cea lichidă și de cea solidă, la temperatură mai joasă decît temperatura critică a substanței care-l constituie; stare de agregare gazoasă a unei substanțe, care la temperatura și presiunea normală se găsește în stare lichidă. V. abur. Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413. [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34. ◊ (Franțuzism) Cal-vapor = cal-putere, v. cal. Dincolo, urlau motoare cu mii de cai-vapori. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Emanație, efluviu, tărie. (Atestat în forma articulată vaporile) [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83. – Pl. art. și: (f., neobișnuit) vaporile.

VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor].

vapor m. 1. abur: vapori de apă, vapori de iod; 2. aburi de apă întrebuințați ca putere motrice: prima mașină propriu-zisă cu vapori a fost construită în 1767 de mecanicul englez James Watt. ║ n. corabie pusă în mișcare cu vapori: a pornit cu vaporul.

*vapór n., pl. oare (fr. vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat. vápor, vapóris, abur; it. vapóre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu éliceprobele”). S. m. pl. Abur: mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V. cal. V. și abur și corabie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vapór (substanță) s. m., pl. vapóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VAPÓRI s. pl. abur. (~ii sunt un agent termic.)

VAPORI s. pl. abur. (~ sînt un agent termic.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vapór (-óri), s. m.1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu).

Intrare: vapori (abur)
vapor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vapor
  • vaporul
  • vaporu‑
plural
  • vapori
  • vaporii
genitiv-dativ singular
  • vapor
  • vaporului
plural
  • vapori
  • vaporilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vapori (abur) vapor de obicei (la) plural

  • 1. Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură mai joasă decât temperatura ei critică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: abur 2 exemple
    exemple
    • Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413.
      surse: DLRLC
    • [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83.
      surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Formă flexionară plural articulat și feminin: vaporile.
    surse: DLRLC

etimologie: