trivialitate sf [At: MAN. SĂNĂT. 192/17 / P: ~vi-a~ / Pl: ~tăți / E: fr trivialité] 1 Ceea ce este trivial (1). 2 Lipsă de gust Si: vulgaritate. 3 Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte) Si: necuviință, nerușinare, obscenitate. 4 (Ccr) Faptă trivială. 5 (Ccr) Vorbă trivială (4).

TRIVIALITATE, trivialități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate, lipsă de gust. 2. Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte); necuviință, nerușinare.

TRIVIALITATE s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].

TRIVIALITATE s. f. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)

TRIVIALITATE ~ăți f. 1) Caracter trivial. 2) la pl. Manifestare trivială. /<fr. trivialité

trivialitate f. 1. caracterul celor triviale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune trivialități.

*trivialitáte f. (d. trivial; fr. -ité). Caracteru de a fi trivial. Cugetare orĭ vorbă trivială: a debita trivialitățĭ.

trivialitate (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialității; pl. trivialități

trivialitate (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialității; pl. trivialități

trivialitate s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivialității; pl. trivialități

TRIVIALITATE s. v. obscenitate.

TRIVIALITATE s. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (~ cuiva; un act de ~.)