17 definiții pentru surprindere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRINDERE s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

surprindere sf [At: HELIADE, LB I, 44/19 / V: (înv) sup~ / Pl: ~eri / E: surprinde] 1 Faptul de a se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 Descoperire a unei nereguli, a unei fapte reprobabile, a unei infracțiuni etc., săvârșită de cineva Si: (înv) surpriză (5). 3-4 (Îljv) Prin ~ (În mod) neașteptat, neprevăzut Si: fără veste, (rar) prin surpriză (6). 5 (Îe) A lua pe cineva prin ~ A nu-i da timp să se dezmeticescă. 6 Constatare (și înțelegere) a existenței a ceva Si: descoperire (19). 7 (Înv) Surpriză (3). 8 Sentiment, stare de mirare, de nedumerire, de emoție etc. provocată de un fapt neprevăzut, neobișnuit etc. Si: minunare, mirare, perplexitate, stupoare, surpriză (4), uimire, uluire, (liv) stupefacție, stupefiere. 9 (Înv) Surpriză (2).

SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. (Rar) Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins), de a prinde (sau de a fi prins) fără veste, pe neașteptate; surpriză. A fost o surprindere ce ne pregătea Leuștean. GANE, N. III 172. ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = (în mod) neașteptat, neprevăzut; fără veste. Ne așteptăm la un atac scurt, prin surprindere. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. ◊ Expr. A lua pe cineva prin surprindere = a lua, a ataca pe cineva pe neașteptate, a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească. ♦ Observare, descoperire (a unui aspect momentan). În această direcție a surprinderii particularităților vîrstei tinere, Ionuț Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor Căliman... ne poate da un bun ajutor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 4/1. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire produsă de un fapt neprevăzut; surpriză. Surprinderea mea e la fel de mare ca azi dimineață. DUMITRIU, N. 35. Focul dușmanului, oprit parcă o clipă ca după o surprindere, deodată se înteți Într-o izbucnire repede, într-o furtună nebună. SADOVEANU, O. VI 34. Îi răspunse, spre surprinderea și fericirea ei... chiar directorul ziarului. CAMIL PETRESCU, N. 100. ◊ Loc. adv. Cu surprindere = cu mirare, cu uimire. M-am întors cu surprindere spre băietan. SADOVEANU, N. F. 166. Toți îl examinară cu oarecare surprindere. C. PETRESCU, C. V. 184. ◊ Expr. (Rar) A avea o surprindere = a încerca un sentiment de uimire, a fi surprins. Domnul abate de Marenne avu într-adevăr o surprindere. SADOVEANU, Z. C. 72.

SURPRINDERE s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].

SURPRINDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)

SURPRINDERE ~i f. 1) v. A SURPRINDE.Prin ~ pe neașteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobișnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprinde

surprindere f. 1. acțiunea de a surprinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar făcut pe neașteptate.

*surpríndere f. Acțiunea de a surprinde: surprinderea unor hoți, unor scrisorĭ, uneĭ iscăliturĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii; pl. surprinderi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURPRINDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)

SURPRINDERE s. 1. minunare, stupefiere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.)

Intrare: surprindere
surprindere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surprindere
  • surprinderea
plural
  • surprinderi
  • surprinderile
genitiv-dativ singular
  • surprinderi
  • surprinderii
plural
  • surprinderi
  • surprinderilor
vocativ singular
plural
suprindere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surprindere, surprinderisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A fost o surprindere ce ne pregătea Leuștean. GANE, N. III 172. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Prin surprindere = fără veste. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Ne așteptăm la un atac scurt, prin surprindere. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. DLRLC
    • chat_bubble A lua pe cineva prin surprindere = a lua, a ataca pe cineva pe neașteptate, a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească. DLRLC
  • 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: surpriză
    • format_quote Surprinderea mea e la fel de mare ca azi dimineață. DUMITRIU, N. 35. DLRLC
    • format_quote Focul dușmanului, oprit parcă o clipă ca după o surprindere, deodată se înteți într-o izbucnire repede, într-o furtună nebună. SADOVEANU, O. VI 34. DLRLC
    • format_quote Îi răspunse, spre surprinderea și fericirea ei... chiar directorul ziarului. CAMIL PETRESCU, N. 100. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu surprindere = cu mirare, cu uimire. DLRLC
      • format_quote M-am întors cu surprindere spre băietan. SADOVEANU, N. F. 166. DLRLC
      • format_quote Toți îl examinară cu oarecare surprindere. C. PETRESCU, C. V. 184. DLRLC
    • chat_bubble rar A avea o surprindere = a încerca un sentiment de uimire, a fi surprins. DLRLC
      • format_quote Domnul abate de Marenne avu într-adevăr o surprindere. SADOVEANU, Z. C. 72. DLRLC
  • 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În această direcție a surprinderii particularităților vîrstei tinere, Ionuț Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor Căliman... ne poate da un bun ajutor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 4/1. DLRLC
etimologie:
  • vezi surprinde DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.