opțiuni
  • info

15 definiții pentru succesor

din care

Explicative DEX

SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). 2. (Jur.) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană; moștenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.

succesor, ~oare [At: (a. 1776) URICARIUL, I, 179 / Pl: ~i, ~oare / E: lat successor, fr successeur] 1 smf (Îoc predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate, la tron etc.) 2 smf Continuator (1). 3 smf (Jur) Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană Si: moștenitor (1), urmaș, (liv) erede (6), (îrg) moșnean (1), moștean (1), (înv) clironom, moșan (1) ocinaș1, ocinătoriu, următor. 4 sm (Mat) Element al unui șir care urmează după un element dat al acestuia.

SUCCESOR, -OARE, succesori, -oare, s. m. și f. 1. (În opoziție cu predecesor) Persoană care urmează în locul alteia (într-un post, într-o demnitate, la un tron). În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. 2. (Jur.) Persoană care moștenește averea altuia; moștenitor. Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului.

SUCCESOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcție, într-un rang etc.). 2. (Jur.) Moștenitor. [Cf. fr. seccesseur, lat. successor].

SUCCESOR, -OARE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcție etc.). 2. (jur.) moștenitor, urmaș. (< fr. successeur, lat. successor)

SUCCESOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaș. 2) jur. Persoană care obține un patrimoniu prin testament sau prin lege; moștenitor. /<lat. successor, fr. successeur

succesor m. urmaș.

*succesór, -oáre s. (lat. successor. V. predecesor). Care succede, urmaș: succesor la tron.

Ortografice DOOM

succesor s. m., pl. succesori

succesor s. m., pl. succesori

succesor s. m., pl. succesori

succesor

Sinonime

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ul lui la catedră.) 2. v. urmaș. 3. v. moștenitor.

SUCCESOR s. 1. continuator, urmaș, (înv.) următor. (~ lui la catedră.) 2. urmaș. (~ la tron.) 3. (JUR.) moștenitor, urmaș, (livr.) erede, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) clironom, moșan, ocinaș, ocinătoriu, următor. (Averea a revenit unicului ~.)

Antonime

Succesor ≠ predecesor, premergător

Intrare: succesor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • succesor
  • succesorul
  • succesoru‑
plural
  • succesori
  • succesorii
genitiv-dativ singular
  • succesor
  • succesorului
plural
  • succesori
  • succesorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

succesor, succesorisubstantiv masculin
succesoare, succesoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcție, într-o demnitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: predecesor premergător
    • format_quote În domnia acestuia și a succesorului său Constantin Brîncoveanu, intrigele grecilor se precurmară și țara se liniști și începu a se întemeia. BĂLCESCU, O. I 71. DLRLC
  • 2. științe juridice Persoană care dobândește drepturi și obligații de la o altă persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: moștenitor urmaș
    • format_quote Succesorii au fost prezenți la deschiderea testamentului. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „succesor” (22 clipuri)