6 definiții pentru stebluță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STEBLUȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță.
STEBLUȚĂ, stebluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui steblă. – Steblă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stebluță sf [At: SEVASTOS, C. 74 / Pl: ~țe / E: steblă + -uță] 1-2 (Reg; șhp) Steblă (2) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STEBLUȚĂ, stebluțe, s. f. Diminutiv al lui steblă. Am semănat busuioc... Ș-atunci să ai tu drăguță Cînd l-oi face tot stebluță Și ți l-oi da în mînuță. SEVASTOS, C. 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stebluță (pop.) (desp. ste-blu-) s. f., g.-d. art. stebluței; pl. stebluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stebluță (pop.) (ste-blu-) s. f., g.-d. art. stebluței; pl. stebluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stebluță s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. stebluței; pl. stebluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: ste-blu-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
stebluță, stebluțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui steblă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am semănat busuioc... Ș-atunci să ai tu drăguță Cînd l-oi face tot stebluță Și ți l-oi da în mînuță. SEVASTOS, C. 74. DLRLC
-
etimologie:
- Steblă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09