SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = a) domeniu, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere își rezervă ori își exercită o anumită influență (economică, politică sau militară). ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.

sferă¹ sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 22 / Pl: ~re, (înv) ~ri / E: ngr σφαῖρα, lat sphaera, it sfera, ger Sphäre, fr sphère] 1 Mulțime a punctelor din spațiu care se află la o distanță constantă, numită rază, de un punct fix, numit centru. 2 Corp geometric mărginit de o sferă (1). 3 (Nob; îe) A se întoarce ~ra A se ivi o situație (neplăcută) asemănătoare cu una prin care a mai trecut și altcineva. 4 Obiect care are, aproximativ, forma unei sfere (1) Si: glob, (rar) rotoghilă. 5 (Îvr; fig) Psihic. 6-7 (Îvr) Categorie (3-4). 8 (Asr) Pământ. 9 (Pex) Planetă. 10-11 (Pgn) Astru (1-2). 12 (Înv) Glob pământesc. 13 (Asr) Tărâm. 14 (Adesea fig; șîs ~ cerească, sau, înv, cereasca ~) Întregul spațiu cosmic imaginat ca o sferă (1) cu raza infinită, pe care se proiectează, aparent, corpurile cerești. 15 (Adesea fig; prc) Parte din sfera (14) văzută deasupra universului și care are, aparent, forma unei jumătăți de sferă (1) Si: cer, firmament, tărie, boltă, (înv) crug, crâng. 16 Fiecare dintre sferele (1) transparente (concentrice) imaginate de vechii astronomi pentru a explica mișcarea (aparentă) a corpurilor cerești. 17 (Înv; îs) ~ paralelă Aspect al sferei cerești în mișcare diurnă. 18 (Înv; îs) ~ dreaptă Aspect al mișcării diurne pentru toate punctele situate pe ecuatorul terestru. 19 (Iuz; șîs ~ armilară) Instrument folosit în studiul astronomiei, care era format din cercuri dispuse astfel încât să sugereze o sferă (12) cu așezarea și mișcarea planetelor din sistemul nostru solar în raport cu pământul, plasat în centrul întregii construcții. 20 (Rar) Orbită. 21 (Rar) Atmosferă (1). 22 (Adesea cu determinări care indică felul, preocuparea etc.) Limite între care există, acționează, se dezvoltă etc. cineva sau ceva sau între care se desfășoară o manifestare, o activitate etc. 23 Cuprinsul dintre aceste limite Si: domeniu, tărâm. 24 (Îs) ~ producției materiale Totalitate a ramurilor unei economii (naționale) în care se crează bunuri materiale (sau se desăvârșește procesul producției de bunuri materiale). 25 (Îs) ~ neproductivă Totalitate a sectoarelor dintr-o economie (națională) în care se prestează muncă, dar în care nu se creează bunuri materiale. 26 (Cu determinări care arată felul) Mediu social, cultural, politic, profesional etc. în care trăiește sau activează cineva. 27 Grupare socială culturală, politică, profesională etc. din care face parte cineva. 28-29 (Nob) Conjunctură (1-2). 30 Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. 31 (Reg) Afacere (5).

SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect care are aproximativ această formă. ♦ (Rar) Glob terestru. 2. (De obicei cu determinarea „cerească”) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. Atmosferă. 4. Fig. Domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva. Sferă de influență = întindere, spațiu, domeniu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 5. Element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia. – Din fr. sphère, lat. sphaera.

SFERĂ, sfere, s. f. 1. Suprafață ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață; obiect care are aproximativ această formă (v. glob). ♦ (Rar) Glob terestru. Și spun că cu nimereală Ț-au dat... lăcașul pe a sferei rotunzeală. CONACHI, P. 261. 2- (Adesea la pl.) Regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii. Cînd eram pilot... pîndeam să surprind armonia sferelor cerești în mișcare. CAMIL PETRESCU, T. II 187. Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și mumă-mea e marea. EMINESCU, O. I 170. Chiar în acele sfere care au ceresc nume... amorul domnește ca aerul în lume. ALEXANDRESCU, P. 43. 3. Fig. Cercul, domeniul, limitele în cadrul cărora există sau se desfășoară o acțiune. [Cuvîntul «arbore»] împarte sfera de răspîndire cu «copac», cu «pom», iar în Transilvania și cu «lemn». GRAUR, F. L. 19. Arta a servit întotdeauna marile cauze sociale... ea n-a putut rămîne în sfera nouroasă a frumosului în sine. IONESCU-RION, C. 105. Voi căuta a trage pe Magheru în sfera noastră de lucrare. BĂLCESCU, la GHICA, A. 425. ◊ Sferă de influență = întindere, spațiu în cuprinsul căruia se exercită o influență a cuiva sau a ceva. Sferă de influență economică. ♦ Mediu în care trăiește cineva. Neera și Horațiu au dreptul de a face În sfera lor înaltă oricare pas le place. ALECSANDRI, T. II 211. Zoița... este o ființă care s-au aruncat afară din sfera ei, prin ambiția ce are de a fi cocoană. RUSSO, S. 7. 4. (În logică, numai în expr.) Sfera noțiunii = totalitatea obiectelor la care se referă caracterele esențiale ale noțiunii. – Pl. și: (învechit) sferi (ALECSANDRI, P. III 102, CONACHI, P. 268).

SFERĂ s.f. 1. (Geom.) Suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață. ♦ Obiect avînd această formă; glob. 2. Regiune cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (Fig.) Domeniu, cuprins, limite. ♦ Sferă de influență = întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită influența cuiva sau a ceva. ♦ Mediu (social). 4. (Log.) Totalitatea obiectelor sau indivizilor la care se referă caracterele esențiale ale unei noțiuni. [Pl. -re. / cf. lat. sphaera, gr. sphaira, fr. sphère, it. sfera].

SFERĂ s. f. 1. (geom.) suprafață ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct dat (centru). ♦ obiect având această formă; glob. 2. regiunea cerească unde se mișcă aștrii; boltă cerească. 3. (fig.) domeniu (limitat) în care există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva; mediu (social). ♦ ~ de influență = a) întindere, teritoriu, mediu etc. în cuprinsul căruia se exercită o anumită influență; b) zonă geografică sau grup de state asupra cărora o anumită putere exercită o influență economică, politică sau militară. 4. (log.) capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi care posedă însușirile reflectate în conținutul ei; denotație (1). 5. (ec.) ~a producției materiale = totalitatea activităților, a ramurilor din cadrul economiei naționale în care se creează bunuri materiale; ~ neproductivă = totalitatea activităților, a sectoarelor din cadrul economiei naționale care consumă muncă socială, fără a crea bunuri materiale. (< fr. sphère, lat. sphaera, gr. sphaira)

SFERĂ ~e f. 1) Suprafață formată de mulțimea punctelor din spațiu egal depărtate de un punct fix, numit centru. 2) Corp geometric limitat de o astfel de suprafață. 3) Obiect de forma acestui corp geometric; glob. ◊ ~ cerească boltă cerească. 4) fig. Limită de cunoștințe sau de preocupări; cerc; domeniu. ◊ ~ de influență mediu în limitele căruia se exercită influența cuiva sau a ceva; zonă de influență. ~ele înalte cercurile guvernamentale ale unei societăți. /<ngr. sphaira, lat. sphaera, fr. sphere, germ. Sphäre

sferă f. 1. corp solid ale cărui toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior numit centru; 2. reprezentarea globului terestru; 3. partea spațiului în care o planetă își face cursul; 4. fig. întindere de putere, de activitate; sfera cunoștințelor omenești; 5. (poetic) regiune cerească: din sfere luminoase GR. AL. prin sferele ’nstelate AL. a sferelor cântare EM.

*sféră f., pl. e (vgr. sphaira, lat. sphaera. V. atmo-sferă, emi- și plani- sfer). Glob, boambă, corp solid care are toate punctele suprafețeĭ de o potrivă depărtate de centrŭ. Orbită, spațiŭ în care vechiĭ astronomi credeaŭ că o planetă își împlinește cursu: sfera luĭ Saturn. Fig. Locu în care se dezvolta talentu, activitatea saŭ puterea cuĭva: sfera științeĭ omeneștĭ, sfera de activitate a cuĭva. Poet. Regiune: din sferele cereștĭ. – Suprafața sfereĭ se obține înmulțind 3,1416 cu de 4 orĭ pătratu diametruluĭ, ĭar volumu luînd cele 4/3 din 3,1416 și înmulțind rezultatu obținut pin cubu razeĭ.

șferă sf vz sferă

sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

sferă s. f., g.-d. art. sferei; pl. sfere

armonia sferelor v. armonie (1).

SFERĂ s. 1. (GEOM.) suprafață sferică. 2. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 3. v. glob. 4. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?) 5. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, tărâm, zonă. (~ de preocupări.) 6. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 7. (LOG.) denotație, extensiune.

SFERĂ s. 1. glob, (rar) rotoghilă. (O ~ de metal.) 2. (GEOGR., ASTRON.) glob. (~ pămîntească.) 3. ambianță, anturaj, cadru, cerc, mediu, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?) 4. cadru, cerc, cîmp, domeniu, sector, tărîm, zonă. (~ de preocupări.) 5. arie, compartiment, domeniu, sector. (~ de aplicare.) 6. (LOG.) denotație, extensiune.