12 definiții pentru scăpătare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCĂPĂTARE s. f. Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. – V. scăpăta.
SCĂPĂTARE s. f. Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. – V. scăpăta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
scăpătare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~tări / E: scăpăta] 1 (Pop) Apus1 (1). 2 Sărăcire (1). 3 Sărăcie (3). 4 (Înv) Decădere (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂPĂTARE, scăpătări, s. f. Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. 1. (Rar) Asfințit, apus, scăpătat. Mă culc după scăpătare, Mă scol soare cînd răsare. TEODORESCU, P. P. 453. 2. (Învechit) Decădere morală sau fizică. Se vede că de cînd pe bietul Orfeu l-a luat Offenbach în răspăr, însăși fiarele, scîrbite de a vedea scăpătarea gustului artistic... și-au luat lumea în cap. ODOBESCU, S. III 100. Cînd îi veni bătrînețea, La rîșniță el fu pus, Unde, prost, în scăpătare, De tatăl său... El aminte și-a adus. ALEXANDRESCU, P. 37. 3. Starea celui care a scăpătat; sărăcie. Cînd ajungem în rea stare și în vreo scăpătare... și slujnicile din casă Negonite fug, ne lasă. PANN, P. V. II 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCĂPĂTARE ~ări f. 1) v. A SCĂPĂTA. 2) înv. Pierdere a calităților morale sau/și fizice; degenerare. /v. a scăpăta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scăpătare f. 1. apunerea soarelui; 2. fig. decadență, declin.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scăpătare (pop.) s. f., g.-d. art. scăpătării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scăpătare (pop.) s. f., g.-d. art. scăpătării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scăpătare s. f., g.-d. art. scăpătării; pl. scăpătări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCĂPĂTARE s. v. sărăcire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCĂPĂTARE s. v. apus, asfințire, asfințit, decadență, decădere, declin, mizerie, regres, sărăcie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCĂPĂTARE s. ruinare, sărăcire, (înv.) mișelire, (fam.) decavare. (~ unui om bogat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scăpătare s. v. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT. DECADENȚA. DECĂDERE. DECLIN. MIZERIE. REGRES. SĂRĂCIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scăpătare, scăpătărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a scăpăta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Mă culc după scăpătare, Mă scol soare cînd răsare. TEODORESCU, P. P. 453. DLRLC
-
- 1.2. Decădere morală sau fizică. DLRLCsinonime: degenerare
- Se vede că de cînd pe bietul Orfeu l-a luat Offenbach în răspăr, însăși fiarele, scîrbite de a vedea scăpătarea gustului artistic... și-au luat lumea în cap. ODOBESCU, S. III 100. DLRLC
- Cînd îi veni bătrînețea, La rîșniță el fu pus, Unde, prost, în scăpătare, De tatăl său... El aminte și-a adus. ALEXANDRESCU, P. 37. DLRLC
-
-
- Cînd ajungem în rea stare și în vreo scăpătare... și slujnicile din casă Negonite fug, ne lasă. PANN, P. V. II 156. DLRLC
-
-
etimologie:
- scăpăta DEX '09 DEX '98