opțiuni
  • info

8 definiții pentru scurmare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCURMARE, scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma și rezultatul ei. – V. scurma.

SCURMARE, scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma și rezultatul ei. – V. scurma.

scurmare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~mări / E: scurma] 1 Zgâriere (superficială) a pământului cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu unghiile, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: râcâire, (rar) scurmat1 (1), scurmătură (1), râcâit. 2 (Fig; rar) Roadere. 3 (Fig; rar) Iritare. 4-5 Scormonire (1-2).

SCURMARE, scurmări, s. f. Acțiunea de a scurma; scormonire, rîcîire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scurmare s. f., g.-d. art. scurmării; pl. scurmări

scurmare s. f., g.-d. art. scurmării; pl. scurmări

scurmare s. f., g.-d. art. scurmării; pl. scurmări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCURMARE s. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorâre, scociorât. (~ pământului cu ghearele.)

SCURMARE s. rîcîială, rîcîit, rîcîitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)

Intrare: scurmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scurmare
  • scurmarea
plural
  • scurmări
  • scurmările
genitiv-dativ singular
  • scurmări
  • scurmării
plural
  • scurmări
  • scurmărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scurmare, scurmărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi scurma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.