RĂZLOG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, utilizată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ.

răzlog² sn [At: (a. 1761) IORGA, S. D. X, 392 / V: ~oj, ~op / Pl: ~uri / E: srb razlog] 1 (Înv) Sfat. 2 (Reg) Datină (2).

răzlog¹ sm [At: BELDIMAN, E. 75/31 / V: lozgloji, razloji smp, răsloaje, ~oagă (S și: răzloagă / Pl: răzloage) sf, ~oc, ~oj sn, ~lug / S și: răsl~ / Pl: ~ogi / E: vsl раслогъ] (Reg) 1 Bucată lungă de lemn sau despicătură din trunchiul unui copac întrebuințată la îngrădituri. 2 Scândură groasă Si: dulap². 3 (Trs; lpl) Scânduri lungi de 1 m, scobite pentru a intra una în alta și care se pun pe podul casei. 4 (Trs; lpl) Șindrile care nu se îmbucă. 5 (Mun) Stănog. 6 Împletitură făcută din nuiele sau din scoarță de tei, întrebuințată în loc de funie. 7 Strungă.

RĂZLOG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, întrebuințată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ.

RĂZLOG, răzlogi, s. m. (Mold.; mai ales la pl.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, leaț necioplit, întrebuințate la facerea gardurilor. Căsuțe albe șindrilite și împrejmuite cu răzlogi. SADOVEANU, la CADE. O casă mică, cu înfățișare destul de curată pe din afară... împrejmuită cu un gard de răzlogi. HOGAȘ, M. N. 76. Irinuca avea o cocioabă veche de bîrne... îngrădită cu răzlogi de brad. CREANGĂ, A. 26.

RĂZLOG ~gi m. reg. Despicătură lungă din trunchiul unui copac, folosită pentru garduri. /<sl. razlogu

răzlóg m. (cuv. slav înrudit cu rus. razlóg, povîrniș, razlóžitĭ, a descompune, a despărți, că răzlogu e un stanog, un lucru care desparte; rut. rozlógŭ, întins, rărit. De aci și ung. részlog, scîndură. V. pîrlog). Olt. Scîndură groasă, dulap: scîndurĭ groase (răzlojĭ) așezate unele lîngă altele; perețiĭ (bordeĭuluĭ) căptușițĭ ĭarăș cu răzlojĭ (BSG. 1922, 129). Mold. Prăjină groasă, maĭ ales de brad, curățată de rămurele, dar necĭoplită, pusă orizontal la îngrăditurĭ primitive (poate fi și despicată în doŭă): o cocĭoabă îngrădită cu răzlogĭ de brad (Cr.); bucĭumu se face din răzlogĭ de molid uscațĭ maĭ multe verĭ (Șez. 32, 32). Stanog. – La Beld. 2653: De răzloțĭ îngrăditură. Răresc răzloțiĭ atîta în cît pușca încăpea. V. sulhar.

lozgloji smp vz răzlog

razgloji smp vz răzlog

răsloaje sf vz răzlog¹

răzloagă sf vz răzlog¹

răzloc sm vz răzlog

răzloj¹ sn vz răzlog¹

răzloj² sn vz răzlog²

răzlop sn vz răzlog²

răzlug sm vz răzlog¹

ZĂVOR (pl. -oare, †-oară) sn. 1 Druguleț de fier ce servește de încuietoare; e prins la o ușă sau la o fereastră, astfel ca să se poată trage, de un mic mîner, într’o parte sau într’alta, spre a închide sau deschide ușa sau fereastra (🖼 5363): petrece cu porțile și cu ușile deschise ziua și noaptea, fără zăvoare la uși și la ferestre (I.-GH.); au sfărămat uși de aramă și zăvoară de her au sdrobit (DOS.); noaptea, pe lîngă străji, era încuiată cu nouă zăvoare și nouă lacăte (ISP.); impiegatul trase ~ul și ridică oblonul, lăsînd ferestruia închisă numai cu geamul (CAR.) ¶ 2 ⛓ = ÎNTINZĂTOR II ¶ 3 = RĂZLOG [vsl. zavorŭ].

răslog m. Mold. scândură lungă de brad: cocioabă îngrădită cu răslogi de brad CR. [Ung. RÉSZLOG, scândură despicată].

răzlog (reg.) s. m., pl. răzlogi

răzlog (reg.) s. m., pl. răzlogi

răzlog s. m., pl. răzlogi

răzlog

răzlog, -gi.

RĂZLOG s. (reg.) corlată, zăvor. (~ la un gard.)

RĂZLOG s. (reg.) corlată, zăvor. (~ la un gard.)

răzlog², răzloguri, s.n. (înv.) sfat, consiliu.

răzlóg, răzlogi, s.m. (reg.) Prăjină groasă (de obicei de brad), necioplită, folosită la îngrădituri sau căptușirea pereților colibelor: „Și cum nu era culcat, a văzut cum o mână mare, mare de tot se bagă printre răzlogi” (Bilțiu, 1999: 238). – Din sl. razlogǔ „întins, rărit” (Scriban, DEX, MDA).

răzlog, răzlogi, s.m. – (reg.) Prăjină groasă (de obicei de brad), necioplită, folosită la îngrădituri sau căptușirea pereților colibelor: „Și cum nu era culcat, a văzut cum o mână mare, mare de tot se bagă printre răzlogi” (Bilțiu, 1999: 238; Ieud). – Din sl. razlogǔ „întins, rărit” (Scriban, DEX, MDA).