8 definiții pentru rânduire
Explicative DEX
RÂNDUIRE, rânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. – V. rândui.
RÂNDUIRE, rânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. – V. rândui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
rânduire sf [At: MAIOR P. 68/28 / Pl: ~ri / E: rândui1] 1 Dispunere într-o anumită ordine Si: aranjare (1), repartizare. 2 (Înv) Alcătuire (7). 3 Rânduială (17).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎNDUIRE, rînduiri, s. f. Acțiunea de a (se) rîndui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rânduire s. f., g.-d. art. rânduirii; pl. rânduiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
RÂNDUIRE s. v. aranjare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÎNDUIRE s. aranjare, așezare, clasare, clasificare, distribuire, împărțire, ordonare, repartizare, rînduială, sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rânduire, rânduirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) rândui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aranjare
etimologie:
- rândui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.