opțiuni
  • info

14 definiții pentru repurta (victorie)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPURTA2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

REPURTA2, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). – Din lat. reportare, it. riportare.

repurta2 vt [At: F. AARON, G. 197 / Pzi: ~tez / E: lat reportare, it riportare] A obține o victorie, un succes etc.

REPURTA1, repurtez, vb. I. Tranz. A obține, a cîștiga (victorii, succese). Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3.

REPURTA vb. I. tr. A obține, a cîștiga o victorie, un succes. [Cf. fr. remporter].

REPURTA vb. tr. a obține o victorie, un succes. (< lat. reportare, it. riportare)

A REPURTA2 ~ez tranz. A obține o victorie, un succes. /<lat. reportare, it. riportare

*repurtéz v. tr. (lat. reportare, fr. remporter). Cîștig, obțin: a repurta o strălucită victorie asupra dușmanilor. V. reportez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repurta1 (a ~) (a obține (un succes)) vb., ind. prez. 1 sg. repurtez, 3 repurtează; conj. prez. 1 sg. să repurtez, 3 să repurteze, imper. 2 sg. afirm. repurtează

repurta2 (a ~) (a-și îndrepta gândurile) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. report, 2 sg. reporți, 3 repoartă; conj. prez. 1 sg. să report, 3 să repoarte; imper. 2 sg. afirm. repoartă

repurta2 (a ~) (a obține un succes) vb., ind. prez. 3 repurtează

repurta (a obține un succes) vb., ind. prez. 1 sg. repurtez, 3 sg. și pl. repurtează

repurta

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPURTA vb. 1. a câștiga, a cuceri, a dobândi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

REPURTA vb. 1. a cîștiga, a cuceri, a dobîndi, a obține, a realiza, (Transilv.) a mirui, (înv.) a purta. (A ~ o strălucită victorie.) 2. a înregistra, a obține. (A ~ un răsunător succes.)

Intrare: repurta (victorie)
repurta1 (1 -purtez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
 singular plural
  • repurtează
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repurtez
 (să)
  • repurtez
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • repurtezi
 (să)
  • repurtezi
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repurtează
 (să)
  • repurteze
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
 (să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
 (să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repurtează
 (să)
  • repurteze
  • repurtau
  • repurtară
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repurta, repurtezverb

  • 1. A obține, a câștiga o victorie, un succes (de obicei într-o competiție). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mișcarea muncitorească însuflețită de conștiința socialistă a repurtat succese strălucite. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 387, 3/3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.