refacere sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: reface] 1 Executare din nou a unui lucru rău făcut sau distras. 2 Reconstruire (1). 3 Aducere din nou în starea (bună) de mai înainte Si: restabilire (2). 4 (Fig) Însănătoșire. 5 Operație prin care o unitate militară este retrasă din luptă, pentru odihnă și pentru completarea efectivelor și a armamentului,

REFACERE, refaceri, s. f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei; aducere din nou în starea (de înflorire) de mai înainte, acțiune de reconstrucție; reconstruire. Se încăpățînează să creadă că... războiul n-a dezlănțuit alte crize decît deprecierea monetară și problema refacerilor. C. PETRESCU, Î. II 219. ♦ (În legătură cu o lucrare, o casă etc.) Executare din nou, restaurare, reparare; reconstruire. ♦ Fig. (Cu privire la o persoană) Însănătoșire, întremare. ♦ Operație prin care o unitate militară este retrasă în spatele liniei de luptă, pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor, a armamentului.

REFACERE s.f. Acțiunea de a (se) reface și rezultatul ei. ♦ Operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. [< reface].

REFACERE s. f. acțiunea de a (se) reface. ◊ operație prin care o unitate militară este adusă în spatele frontului pentru odihna trupelor și pentru completarea efectivelor și a armamentului. (< reface)

refacere f. reconstituire, reorganizare.

refacere s. f., g.-d. art. refacerii; pl. refaceri

refacere s. f., g.-d. art. refacerii; pl. refaceri

refacere s. f., pl. refaceri

REFACERE s. 1. v. reparație. 2. v. restaurare. 3. v. restabilire. 4. v. modificare. 5. v. reconstituire. 6. (LINGV.) v. reconstrucție. 7. v. redresare. 8. reconstrucție. (Anii ~ii.) 9. v. înviorare. 10. v. regenerare. 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, v. însănătoșire. 13. v. întremare.

REFACERE s. 1. reparare, reparat, reparație, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Mold.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 2. restaurare, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 3. restabilire. (~ unui circuit electric.) 4. modificare, prefacere, prelucrare, schimbare, transformare. (~ unui text.) 5. întregire, recompunere, reconstituire, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.) 6. (LINGV.) reconstituire, reconstrucție, (rar) reconstruire. (~ unei forme lexicale primitive.) 7. îndreptare, normalizare, redresare, (înv. fig.) sculare, sculătoare. (~ situației economice a unei întreprinderi.) 8. reconstrucție. (Anii ~.) 9. înviorare, redresare, restabilire, (rar) redresament, (fig.) remontare. (~ cuiva după un leșin.) 10. (BIOL.) regenerare, regenerescență, (înv.) regenerație. (Proces de ~ a unui organ.) 11. creștere, regenerare. (~ unei unghii căzute.) 12. (MED.) îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 13. (MED.) fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ cuiva după o boală.)

REFACERE. Subst. Refacere, restaurare, restaurație, renovare, renovație, recondiționare, redresare, restabilire; reparare, reparat, reparație, dres (pop.); meremetiseală (înv. și reg.), meremetisire (înv. și reg.); depanare. Reparație capitală. Reconstruire, reconstrucție, reclădire. Remediere, îndreptare, corectare, retușare, retuș, corijare, transformare. Cîrpire, cîrpeală, cîrpitură, cîrpăceală (rar), peticire, peticit; pingelire, tălpuire, tălpuit; remaiere, remaiat; stopaj. Regenerare, reînviere, revenire; vindecare, tămăduire, tămăduială (pop.), însănătoșire, întremare, înzdrâvenire. Re- (reajustare; rebobinare; reeducare; reinstalare; reînnoire etc.). Restaurator; depanator; cîrpaci; remaieză. Adj. Refăcut, renovat, recondiționat, redresat, reparat, dres (pop.); meremetisit (înv. și reg.); îndreptat. Pingelit. Regenerat, vindecat, însănătoșit, întremat. Reparabil, remediabil, rectificabil, recuperabil. Vb. A reface, a restaura, a renova, a recondiționa, a redresa, a restabili; a repara, a face o reparație, a depana, a drege (pop. și fam.), a meremetisi (înv. și reg.), a face la loc, a aduce în stare bună. A reconstrui, a reclădi. A remedia, a îndrepta, a corecta, a rectifica, a retușa, a corija. A cîrpi, a cîrpâci, a petici; a pingeli, a tălpui; a remaia; a stopa. A (se) regenera, a reînvia, a-și reveni, a se vindeca, a se tămădui, a se întrema, a se însănătoși, a se înzdrăveni, a se face bine. Re- (a reajusta; a rebobina; a recalcula; a reeduca; a reinstala; a reînnoi; a reîntrema etc.). V. însănătoșire.