12 definiții pentru preastâpnic (adj.)
din care- explicative DEX (8)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
preastâpnic, ~ă a [At: PSALT. 262 / V: (înv) ~tăp~, pres~, prest~[1], pristăp~, pris~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv прѣстѫпьникъ] (Înv) 1 Care încalcă în mod sistematic legea Si: (îvr) preacălcător. 2 (Pex) Care reneagă o religie.
- A doua și a treia variantă sînt identice. Probabil se referă la variantele prestăpnic și prestâpnic. — cata
preastăpnic, ~ă a vz preastâpnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prestăpenic[1], ~ă a vz preastâpnic[2]
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- În original, tipărit: vz prestâpnic, care te trimite la preastâpnic — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prestâpnic, ~ă a vz preastâpnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pristăpnic, ~ă a vz preastâpnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pristâpnic, ~ă a vz preastâpnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
preastîpnic, V. prestîpnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prestîpnic m. (vsl. prestompnikŭ. V. ostîmpesc). Vechĭ. Renegat, apostat. – Și preast- și prist-. V. preacălcător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
preastîpnic (-ci), s. m. – Apostat. – Var. prestîpnic. Sl. prĕštąpĭnikŭ (Tiktin). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
PREASTÂPNIC adj. v. renegat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
preastîpnic adj. v. RENEGAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
PREASTÎPNIC adj. (Mold.) Care încalcă legea în mod sistematic. Să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pe niște preastîpnici. ȘT, 252. Această svîntă stariță, fiind de față preastîpnicul Iulian, începu a cînta în glasul mare cu svintele feațe. DOSOFTEI, VS. ◊ (Ca nume propriu) Stătu împărat Iulian Preastîpnicul. VARLAAM. Etimologie: sl. prĕstǫpĭnikŭ. Cf. b e z a c o n i c.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||