opțiuni
  • info

18 definiții pentru poruncitor

din care

Explicative DEX

PORUNCITOR, -OARE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitor, -oare adj.] – Porunci + suf. -tor.

PORUNCITOR, -OARE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitor, -oare adj.] – Porunci + suf. -tor.

poruncitor, ~oare [At: ST. LEX. 250r/19 / V: (îrg) ~ron~, (înv) ~răn~, ~ren~ / Pl: ~i, ~oare / E: porunci + -tor] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care poruncește (1). 3-4 smf, a (Îrg) (Persoană) care caută să-și impună, cu orice preț, hotărârile sau părerile. 5-6 smf, a (Om) energic și autoritar. 7-8 smf, a (înv) (Persoană) care stăpânește, conduce. 9 av Cu autoritate. 10 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează o poruncă (1). 11 a (D. manifestări ale oamenilor) Care caută să impună. 12 a (D. privire, glas) Care exprimă o poruncă. 13 a (D. privire, glas) Autoritar. 14-15 sn, a (Grm; înv; șîs mod ~) Mod imperativ.

PORUNCITOR, -OARE, poruncitori, -oare, adj. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Arendașul nu putu răbda privirea aceea stăruitoare, sfredelitoare, poruncitoare, ci plecă ochii în jos și înțelese că de data asta era bătut. SANDU-ALDEA, D. N. 216. Mișcările lui repezi și poruncitoare zoreau lucrul, oamenii urcau și coborau schelele. ANGHEL, PR. 57. ◊ (Adverbial) Căpitanul se încruntă mînios, ridică poruncitor mîna. CAMIL PETRESCU, U. N. 335. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. ♦ Expr. Imperios. Simțea o dorință poruncitoare de a se apropia, de a se uita în ochii lor, de a le cerceta fețele de aproape de tot. DUMITRIU, V. L. 59. ◊ (Substantivat) Stăpîn. Tu ești, după port, un poruncitor și omul acesta e poruncit de veacuri. ARGHEZI, P. T. 10. – Variantă: (regional) poroncitor, -oare (HOGAȘ, M. N. 28) adj.

PORUNCITOR1 adv. Cu ton de poruncă. /a porunci + suf. ~tor

PORUNCITOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care exprimă o poruncă; imperativ. Glas ~. /a porunci + suf. ~tor

poruncitor a. care poruncește.

poruncitór, -oáre adj. Care poruncește. Imperativ: ton poruncitor.

PORONCITOR, -OARE adj. v. poruncitor.

PORONCITOR, -OARE adj. v. poruncitor.

PORONCITOR, -OARE adj. v. poruncitor.

porăncitor[1], ~oare a vz poruncitor corectat(ă)

  1. Judecând după celelalte variante ale cuvântului principal, varianta de față este incorect accentuată în original: porăncitor — LauraGellner

porencitor, ~oare a vz poruncitor

poroncitor, ~oare a vz poruncitor

Ortografice DOOM

poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. și pl. poruncitoare

poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. și pl. poruncitoare

poruncitor adj. m., pl. poruncitori; f. sg. și pl. poruncitoare

Sinonime

PORUNCITOR adj. v. autoritar.

PORUNCITOR adj., s. v. imperativ.

poruncitor adj., s. v. IMPERATIV.

PORUNCITOR adj. autoritar, imperativ. (Cu ton ~.)

Intrare: poruncitor
poruncitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poruncitor
  • poruncitorul
  • poruncitoru‑
  • poruncitoare
  • poruncitoarea
plural
  • poruncitori
  • poruncitorii
  • poruncitoare
  • poruncitoarele
genitiv-dativ singular
  • poruncitor
  • poruncitorului
  • poruncitoare
  • poruncitoarei
plural
  • poruncitori
  • poruncitorilor
  • poruncitoare
  • poruncitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
poroncitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroncitor
  • poroncitorul
  • poroncitoru‑
  • poroncitoare
  • poroncitoarea
plural
  • poroncitori
  • poroncitorii
  • poroncitoare
  • poroncitoarele
genitiv-dativ singular
  • poroncitor
  • poroncitorului
  • poroncitoare
  • poroncitoarei
plural
  • poroncitori
  • poroncitorilor
  • poroncitoare
  • poroncitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
porăncitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porencitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poruncitor, poruncitoareadjectiv

  • 1. Care poruncește, ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Om poruncitor. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (și) substantivat Stăpân. DLRLC
      sinonime: stăpân
      • format_quote Tu ești, după port, un poruncitor și omul acesta e poruncit de veacuri. ARGHEZI, P. T. 10. DLRLC
  • 2. Care exprimă o poruncă, un ordin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Autoritar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: autoritar
      • format_quote Ton poruncitor. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Arendașul nu putu răbda privirea aceea stăruitoare, sfredelitoare, poruncitoare, ci plecă ochii în jos și înțelese că de data asta era bătut. SANDU-ALDEA, D. N. 216. DLRLC
      • format_quote Mișcările lui repezi și poruncitoare zoreau lucrul, oamenii urcau și coborau schelele. ANGHEL, PR. 57. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Căpitanul se încruntă mînios, ridică poruncitor mîna. CAMIL PETRESCU, U. N. 335. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mînios. REBREANU, R. II 45. DLRLC
    • 2.2. figurat Imperios. DLRLC
      sinonime: imperios
      • format_quote Simțea o dorință poruncitoare de a se apropia, de a se uita în ochii lor, de a le cerceta fețele de aproape de tot. DUMITRIU, V. L. 59. DLRLC
etimologie:
  • Porunci + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.