15 definiții pentru pierzare
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIERZARE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – V. pierde.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PIERZARE s. f. (Pop.) Pierzanie. ◊ Loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – V. pierde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pierzare sf [At: CORESI, EV. 73 / Pl: (îvr) ~zări / E: pierde] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 (Înv) Pierzanie (3). 4 (Îvp; îs) Locul (cel) de ~ Loc de execuție a pedepsei capitale. 5 (Îvp; îlv) A da ~zării (la ~) ori (reg) a scoate la ~ A ucide. 6 (Înv; îe) A-și pune viața întru ~ A garanta cu prețul vieții. 7 (Îae) A-și pune capul. 8 (Înv; lpl) Spânzurătoare. 9 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 10 (Înv) Pieire (13). 11 (Reg; îs) Marhă de ~ Vită de pripas. 12 (Pop; îcn; d. unități de timp; îla) De ~ Care este risipit în zadar Si: irosit. 13 (Îal) Care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat. 14 Pierzanie (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIERZARE s. f. (Învechit și arhaizant) Primejdie în care se află cineva de a-și pierde viața; p. ext. moarte, pieire. Cum pricepu că vorbele scîndurilor o vor duce la pierzare... nu mai dete nici pic de somn în genele ei. ISPIRESCU, L. 65. Mă rog... nu mă lăsa-n pierzare. CARAGIALE, O. III 40. S-au sfîrșit toate!... Domnia-i la pierzare. ALECSANDRI, T. II 174. ♦ Ceea ce pricinuiește nenorocirea cuiva. (Glumeț) Cîți fuștei la scară sînt... «Unsprăzece», spune ea; Eu zic «bine», pe credință... Pe credință – Asta e pierzarea mea! COȘBUC, P. I 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pierzare f. 1. pierdere: nu-i vreme de pierzare; 2. moarte: fata să se dea pierzării ISP.; 3. execuțiune capitală, supliciu: s’au dus la locul de pierzare PANN; 4. fig. afurisenie, pierderea sufletului: pentru aceasta m’am dat în pierzare BOL. [Formă analogică și paralelă cu pierdere].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
per- și pĭerzáre f. (d. pĭerz îld. pĭerd. Cp. cu crezare, vînzare). Perdere, peire, distrugere, moarte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pierzare (pop.) s. f., g.-d. art. pierzării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pierzare (pop.) s. f., g.-d. art. pierzării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pierzare s. f., g.-d. art. pierzării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PIERZARE s. v. calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariție, flagel, grozăvie, masacru, măcel moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârșit, sinistru, stingere, sucombare, urgie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIERZARE s. v. corupție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIERZARE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (~ din înalla societate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pierzare s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIȚIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIEIRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂDIRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pierzări s. pl. SPÎNZURĂTOARE. ȘTREANG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pierzare, pierzări, s.f. (înv. și pop.) 1. moarte (năprasnică, violentă); ucidere în masă, masacru; pieire, pierzanie, piericiune, pierzăciune, pieiște, primejdie de moarte. 2. (la pl.) spânzurătoare. 3. pierdere a vieții veșnice ca urmare a degradării morale. 4. decădere, degradare morală, desfrâu, perdiție, pierzanie. 5. pagubă în vieți sau în bunuri materiale; prăpăd, dezastru. 6. supliciu, chin, tortură, caznă. 7. ruinare, distrugere, nimicire. 8. (reg.; în sintagmă) marhă de pierzare = vită de pripas. 9. (în loc. adj.) de pierzare = a) (despre unități de timp) care este risipit în zadar, irosit; b) care este de desconsiderat, de neluat în seamă, de lepădat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
pierzare, pierzări s. f. 1. Pierzanie. 2. (În opoziție cu mântuire, salvare) Pierderea vieții veșnice ca urmare a căderii în păcat și a degradării morale; piericiune, pierzanie. ◊ Fiul pierzării v. fiu. 3. Decădere sau degradare morală. – Din pierde.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pierzare, pierzărisubstantiv feminin
- 1. Primejdie în care se află cineva de a-și pierde viața. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pierzanie
- Cum pricepu că vorbele scîndurilor o vor duce la pierzare... nu mai dete nici pic de somn în genele ei. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
- Mă rog... nu mă lăsa-n pierzare. CARAGIALE, O. III 40. DLRLC
- S-au sfîrșit toate!... Domnia-i la pierzare. ALECSANDRI, T. II 174. DLRLC
-
etimologie:
- pierde DEX '98 DEX '09