O definiție pentru pentandru
Jargon
PENT-, v. PENTA-. □ ~acant (v. -acant), adj., care are cinci spini; ~adelf (v. -adelf), adj., (despre flori) care prezintă cinci carpele libere sau cinci pistile; ~andru (v. -andru), adj., (despre androceu) care are cinci stamine; ~arh (v. -arh), adj., (despre un ciclu central) format din cinci fascicule lemnoase și cinci liberiene; ~arhie (v. -arhie1), s. f., guvernămînt al unui grup de cinci inși; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu cinci electrozi.
Intrare: pentandru
pentandru adjectiv
| adjectiv (A96) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pentandru, pentandrăadjectiv
- 1. (Despre androceu) Care are cinci stamine. DETS
etimologie:
- pent- + -andru dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.