ORIȘICARE pron. nehot. (Pop.) Oricare. ◊ (Adjectival) Îl poți întâlni în orișicare zi. – Ori + și + care.

orișicare anh, pnh [At: CONACHI, P. 287 / G-D: ~cărui(a), ~cărei(a) ~căror(a) / E: ori + și + care] (Îvp) 1-2 Oricare (1). 3-4 (Reg) Fiecare.

ORIȘICARE pron. nehot. Oricare. ◊ (Adjectival) Îl poți întâlni în orișicare zi. – Ori + și + care.

ORIȘICARE pron. nehot. Oricare. Mulțămit de-a sale gusturi și de a sa iscusire, Orișicare pentru sineși are ochi de părtinire. CONACHI, P. 287. (Adjectival) Și cît de viu s-aprinde el In orișicare sară Spre umbra negrului castel Cînd ea o să-i apară. EMINESCU, O. I 168.

ORIȘICARE pron. nehot. v. ORICARE. /ori + și + care

orișicare¹ (pop.) (desp. ori-) adj. pr. m. și f., g.-d. m. orișicărui, f. orișicărei; pl. m. și f. orișicare, g.-d. orișicăror

orișicare² (pop.) (desp. ori-) pr. m. și f., g.-d. m. orișicăruia, f. orișicăreia; pl. m. și f. orișicare, g.-d. orișicărora

orișicare¹ (pop.) (ori-) adj. pr. m. și f., g.-d. m. orișicărui, f. orișicărei; pl. m. și f. orișicare, g.-d. orișicăror

orișicare² (pop.) (ori-) pr. m. și f., g.-d. m. orișicăruia, f. orișicăreia; pl. m. și f. orișicare, g.-d. orișicărora

orișicare adj. m. (sil. ori-) care

orișicare pr. m. (sil. ori-), g.-d. orișicăruia; f. orișicare, g.-d. orișicăreia; pl. m. și f. orișicare, g.-d. orișicărora

orișicare, -cărui gen. m., -cărei gen. f.; -care pl. m. și f., -căror gen. pl. m. și f.

ORIȘICARE pron., adj. 1. pron. v. oricine. 2. adj. v. fiecare.

ORIȘICARE pron., adj. 1. pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, oricine, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce va vrea.) 2. adj. fiecare, fiece, oricare, orice, tot, (pop.) fieșce, fitece. (~ pasăre pe limba ei piere.)