ogar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: mg agár] 1 Câine de vânătoare cu corpul zvelt, picioare lungi, abdomenul supt, partea posterioară a spatelui rotunjită și cu coada între picioare, care aleargă foarte repede, făcând sărituri lungi, simultan cu ambele membre anterioare și simultan cu ambele membre posterioare. 2 (Îcs) (De- a) ~ul și iepurele Joc de copii în care unul dintre jucători, numit „ogar”, încearcă să-l prindă pe celălalt, numit „iepure”. 3 (Pop; îe) Nici câine (sau, rar, copoi), nici ~ Se spune despre un individ care nu aparține, în mod clar, unei specii sau grupări, unei tagme. 4 (Pfm; îe) (Slab) ca un ~ Foarte slab și lipsit de vlagă. 5 (Reg; pan) Cal mare și slab. 6 (Reg; pan) Porc slab, cu urechi ascuțite și cu picioare lungi.

OGAR, ogari, s. m. Cîine de vînătoare cu botul lung, cu corpul înalt și subțire, foarte iute la fugă. Iepurele odată Fu tras la judecată De un ogar. ALEXANDRESCU, M. 377. Șoimul prinde paserile din zbor, precum și ogarul prinde iepurii din fugă. I. IONESCU, M. 97. Odată ogarul avea circiuma lui și Copoiu era cîrciumar cu zeciuială. ȘEZ. XIII 169. ◊ Expr. Nici cîine (sau, rar, copoi), nici ogar, se zice despre cel care nu aparține în chip hotărît unei specii (sau, fig., unei grupări, unei tagme); șters, nedefinit. Alții iar cu fudulie De neam mare vrind să fie, Se lipesc tot de cei mari... Nu-s nici copoi, nici ogari. ALECSANDRI, T. I 96. Slab ca un ogar = foarte slab.

OGAR ~i m. Câine de vânătoare cu botul lung, cu corpul suplu, înalt și iute la fugă. /<ung. agár

ogar m. câine de vânătoare, înalt și subțire, cel mai iute la fugă. [Slav. OGARŬ].

ogár m. (vsl. ogarŭ, un cîne de vînat, pol. ogar, ogarz, sîrb. ogar; vsl. zagarŭ, un cîne de vînat, ngr. zagári, d. turc. zaghar, copoĭ). Un fel de cîne de vînat (foarte supțire și ĭute la fugă) cu care se prind ĭepurĭ. Nicĭ cîne, nicĭ ogar, nicĭ una, nicĭ alta din ceĭa ce ar trebui să fie cineva. – Fem. ogarcă saŭ ogăroaĭcă, pl. e.

CÎINE (Mold. Tr.-Carp. CÎNE sm. 1 🐒 Animal domestic, foarte inteligent, supus și credincios omului; după specii și rase, poartă diferite numiri: ~ ciobănesc (🖼 1249); ~ de vînat; ~ de Teranova (🖼 1248), bernardin, boldeiu brac, buldog, copoiu, coteiu, dulău, fox(terier), mops, mozoc, ogar, prepelicar, zăvod etc.; ~ lup, varietate de cîine care are înfățișarea unui lup; (P): ~le care latră nu mușcă, nu toți aceia cari fac mai multă gură sînt cei mai primejdioși; din coadă de ~, sită de mătase nu se face, dintr’un lucru prost, dintr’un om mojic, nu poți face ceva bun; nu e numai un ~ scurt la coadă, se zice cînd cineva caută să identifice o persoană numai după aparență, după unele trăsături pe care le au și alții; și ~le iese din iarnă, dar numai pielea lui o știe, se zice cînd cineva a izbutit să săvîrșească un lucru, să scape dintr’o nevoie, dar cu multe necazuri și cu pierderi însemnate; vîntul bate, cîinii latră, gura lumii, bîrfelile, înjurăturile, etc. nu mă pot atinge; trăesc ca ~le cu pisica, nu se învoesc de loc unul cu altul, o duc tot cu ceartă și bătaie; a tăia cîinilor frunză, a umbla fără rost, fără a face ceva; a-i mînca cîinii din traistă (CRG.), a fi un netrebnic; sat fără cîini, țară, loc, casă unde fie-care face ce-i place, fără să-i pese de nimeni și de nimic; 👉 ALBIE, APĂ, BRÎNZĂ, LĂTRA, OGAR ¶ 2 Ⓕ Om rău la inimă: atîta am avut, pe Lixandru, și mi l-au mîncat cîinii ăștia (BR.-VN.) ¶ 3 F Porc de ~, om rău din cale afară, cu inima împietrită ¶ 4 💫 CÎINELE-MARE și CÎINELE-MIC, două constelațiuni numite de popor „dulăul” și „cățelul” (OT.) (🖼 1250) ¶ 5 🐦 Bucov. ~ -TĂTĂRESC -NAGÎȚ; după legendă, Tătarii ar fi dresat aceste păsări; slujindu-se de ele spre a se descoperi, în timpul năvălirilor lor, pe Românii ce se ascundeau ¶ 6 🐙 Mold. Bucov. CÎINELE-BABEI¹, larva mai multor specii de fluturi (MAR.) (🖼 1251): --CÎINELE-BABEI², mic crustaceu care trăește prin locurile umede și întunecoase, prin pivniți, etc.; numit și „molie” sau „mîța-popii” (Oniscus asellus) (🖼 1252) ¶ 7 🌿 IARBA-CÎINELUI, plantă ierboasă, cu frunzele păroase, numită și „pir-gros” sau „curcubeu” (Cynodon dactylon) (🖼 1253) ¶ 8 🌿 LAPTELE-CÎINELUI, numele a mai multor specii de Euphorbia, 👉 ALIOR, AIOR, LAPTELE-CUCULUI, LAPTELE-LUPULUI ¶ 9 🌿 LEMNUL-CÎINELUI 👉 LEMN-CÎINESC ¶ 10 🌿 LIMBA-CÎINELUI – ARĂRIEL ¶ 11 Cîine-cîinește, loc. adv. Cu mare greu, mai mult în silă: și d’abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie (ISP.) [lat. canis, canem].

ogar s. m., pl. ogari

ogar s. m., pl. ogari

ogar s. m., pl. ogari

ogar (ogari), s. m. – Cîine de vînătoare iute la fugă. Sl., cf. bg., sb., cr., pol. ogar (Miklosich, Lexicon, 487; Cihac, II, 225; Conev 56), sl. zagaru, mag. agár. – Der. ogaratic (var. ogoratic), adj. (cu corpul asemănător celui de ogar); ogarcă, s. f. (femela ogarului); ogărește, adv. (ca un ogar); ogărime, s. f. (haită de ogari); ogarnic, adj. (asemănător ogarului).

OGÁR (< magh.) s. m. Grupă de rase de câini de vânătoare cu botul lung, cu corpul înalt, svelt și subțire, cu picioarele lungi, foarte iute. Printre cele mai cunoscute rase din această grupă se numără: o. cenușiu englez (greyhound), o. afgan, o. rusesc (barzoi), o. irlandez (irish wolfhound), o. pitic englez (whippet) și o. maghiar. În prezent, în multe țări (inclusiv în România) vânătoarea cu ogari este interzisă considerându-se că lasă prea puține șanse vânatului, câinii din această grupă fiind folosiți mai mult pentru curse sau ca animale de companie.

slab ca o scoabă / ca un ogar / ca un țâr expr. (d. oameni și animale) uscățiv, sfrijit.