2 definiții pentru odorâre
Etimologice
odorî (-răsc, -it), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole).
Regionalisme / arhaisme
odorî, odorăsc, vb. (reg.) a termina o muncă agricolă, în special aratul.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: odorâre
odorâre infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||