ochișor sm [At: MINEIUL (1776), 145^v/18 / V: (îrg) ~iușor / Pl: ~i / E: ochi¹ + -ișor] 1-2 (Șhp) Ochi (1) (mic) Si: (reg) ochiți (1-2). 3 Vedere. 4 Privire. 5 (Reg; îs) ~i de vulpe Bani. 6 (Bot; reg) Scânteiuță (Anogallis arvensis). 7 (Bot; reg) Siminoc (Helichrysum orenarium).

OCHIȘOR sm. 1 🫀 dim. OCHIU: avea niște ~i ca două scîntei albastre (DLVR.) ¶ 2 🌿 – SCÎNTEIUȚĂ¹.

OCHIȘOR ¹ s. m. (Bot.) Scînteiuță.

OCHIȘOR², ochișori, s. m. Diminutiv al lui ochi (I 1). Deschide ochișorii, pe iubitul tău privește. NEGRUZZI, S. II 9. Te cunoști, mîndră, cunoști... Te cunoști pe ochișori... Că ești loatră de feciori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. Perișorul lui Peana corbului; Ochișorii lui Mura cîmpului. ALECSANDRI, P. P. 3.

OCHIȘOR ~i m. (diminutiv de la ochi) 1) Plantă erbacee cu tulpina neramificată, cu frunze radicale liniare și cu flori galbene; scânteiuță. 2) Plantă erbacee cu tulpina scundă, cu frunze mari, ovale și cu flori roșii sau albastre; scânteiuță. /ochi + suf. ~șor

ochișor m. mică plantă ce crește prin vii și pe lângă drumuri (Anagallis arvensis).

ochișór m. (dim. d. ochĭ). Ochĭ mic saŭ frumos. Scînteuță, o plantă.

ochiușor sm vz ochișor

ochișor s. m., pl. ochișori

ochișor s. m., pl. ochișori

ochișor s. m., pl. ochișori

OCHIȘOR s. ochiuleț.

OCHIȘOR s. v. rocoțea, scânteioară, scânteiuță.

ochișor s. v. ROCOȚEA. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.

OCHIȘOR s. ochiuleț.

OCHIȘOR s. m. Diminutiv al lui ochi¹. 1. cf. ochi¹ (A I 1). Alergă la el cu ochișorii plini de lacrămi. MINEIUL (1776), 145 ^v1/18. Ochișorii ce slăvesc, De-mi și lipsesc din vedere, Cu gîndul tot îi privesc. CONACHI, P. 117. Mai deschide ochișorii, pe iubitul tău privește! NEGRUZZI, S. II, 9. De-aș avea o mîndrulică Cu ochișori de porumbică. ALECSANDRI, P. I, 3. Milostiva noastră doamnă, mînca-ți-ai ochișorii. ISPIRESCU, L. 63, cf. DDRF, BARCIANU. Neghiniță... avea niște ochișori ca două scîntei albastre. DELAVRANCEA, v. v. 37. Unde-i strălucesc iubitei, Pe vremea asta, ochișorii? IOSIF, T. 144. Deschise ochișorii mai mult. GÎRLEANU, L. 11. În ochișorii albaștri, fermecați... joacă așa o lumină lină. SADOVEANU, O. II, 532. Ochișorii lui, Mura cîmpului. ALECSANDRI, P. P. 3. Leliță, leliță, hăi! Dragi mi-s ochișorii tăi. MARIAN, SA. 7. 2. cf. ochi¹ (A I 2). Foaie verde bob năut, Lungu-i drumul și bătut; Nu-i bătut de car cu boi, Nici de turmele de oi, Ci de ochișorii mei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200, cf. 249. ◇ expr. A(-și) arunca ochișorii v. arunca. A face (sau a întoarce) ochișorii roată v. roată. 3. (În sintagma) Ochișori de vulpe = ochi de vulpe, galbeni, bani. Are în palmă să-i scuipe La ochișori d-ăi de vulpe. PANN, P. v. II, 128/16, cf. BARONZI, L. 149. 4. Numele a două plante erbacee (h III 243): a) scînteiuță (Anagallis arvensis). cf. BRANDZA, FL. 408, GRECESCU, FL. 487; b) siminoc (Helichrysum arenarium). cf. BARONZI, L. 139, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – pl.: ochișori. – Și: ochiușor s. m. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. – Ochi¹ + suf. -ișor (-ușor).