OBUZIER, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate în spatele unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.

obuzier sn [At: HASDEU, I. V. 139 / P: ~zi-er / S și: ~usier / Pl: ~e / E: fr obusier] (Mil) Gură de foc asemănătoare cu tunul, cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie curbă.

*OBUZIER (pl. -ere) sn. ⚔️ Tun scurt ce se întrebuința mai adesea odinioară pentru asvîrlirea obuzelor (🖼 3389) [fr.].

OBUZIER, obuziere, s. n. Gură de foc de artilerie asemănătoare cu tunul, care trage cu traiectorii foarte curbe pentru a lovi obiective situate înapoia unor obstacole înalte. [Pr.: -zi-er] – Din fr. obusier.

OBUZIER, obuziere, s. n. Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Știu însă că d-ta ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. SADOVEANU, P. M. 102. Armata noastră avea... 80 obuziere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. V. 13 9. – Pronunțat: -zi-er.

OBUZIER s.n. Piesă de artilerie cu țeavă scurtă și cu traiectorie mai curbată decît aceea a tunului. [Pron. -zi-er. / < fr. obusier].

OBUZIER s. n. piesă de artilerie, asemănătoare cu tunul, dar cu țeavă mai scurtă și cu traiectoria foarte curbă. (< fr. obusier)

OBUZIER ~e n. Tun de calibru mijlociu, cu țeava relativ scurtă, care trage cu o traiectorie foarte înaltă. [Sil. -zi-er] /<fr. obusier

*obuziér n., pl. e (fr. obusier). Arm. Tun scurt și gros care aruncă obuze și alte proĭectile. Obuzier de munte, obuzier ușor de suit pe munte. V. mortier.

obuzier (desp. -zi-er) s. n., pl. obuziere

obuzier (-zi-er) s. n., pl. obuziere

obuzier s. n. (sil. -zi-er), pl. obuziere

obuzier, -re.

OBUZIER s. n. (Mil.) Gură de foc asemănătoare cu tunul, dar cu țeava mai scurtă, al cărei proiectil urmează o traiectorie mai curbă decît proiectilul tras cu tunul. Armata noastră avea... 80 obusiere și 60 tunuri de cîmp. HASDEU, I. v. 139, cf. LM, ȘĂINEANU, ALEXI, W. Știu însă că dumneata ai fost brigadir la regimentul 6 obuziere. sadoveanu, p. m. 102. Iepele de la branduri și de la obuzierele de munte își ciuleau urechile. camilar, n. ii, 460. Căpitan Popescu, indici locul unde se va săpa amplasamentul fiecărui obuzier. t. popovici, s. 434. – Pronunțat: -zi-er. – Scris și: obusier. – PI.: obuziere. – Din fr. obusier.