năpustit¹ sn [At: ȚIPLEA, P. P. 113 / Pl: ~uri / E: năpusti] (Mar) Năvală (1).

năpustit², ~ă a [At: MARCOVICI, D. 359/22 / Pl: ~iți, ~e / E: năpusti] 1 (Îrg) Trimis împotriva cuiva. 2 (Mar; Trs) Eliberat. 3 (Mar) Desfăcut. 4 (Rar) Copleșit. 5 (Îrg) Părăsit. 6 (Reg) Neglijat.

NĂPUSTIT, -Ă, năpustiți, -te, adj. (Rar) Lăsat (fără ajutor), părăsit. Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. GALACTION, O. I 80.

NĂPUSTIT adj. v. abandonat, părăsit.

năpustit adj. v. ABANDONAT. PĂRĂSIT.

năpustít, -ă, năpustiți, -te, adj. (reg.) Eliberat, slobozit. – Din năpusti.

NĂPUSTIT¹ s. n. (Prin Maram.) Năvală (I 1). cf. ȚIPLEA, P; P. 113. – pl.:? – v. năpusti.

NĂPUSTIT², -Ă adj. (Învechit și regional) Părăsit, abandonat. Mă simț singuratic și năpustit. marcovici, d. 359/22. Fiind... năpustit cu totul și fără vreun ajutor. gorjan, h. i, 136/12. Ce cauți aici la mine în locașul acest năpustit și întunecos? conv. Lit. ix, 187. Amîndoi [copacii], ca doi frați sărmani și năpustiți, crescuse singuratici p-acel costiș. odobescu, s. i, 166. Veniră să caute o soartă mai pacinică într-acea nouă patrie, năpustită, în timpii urgisiți ai potoapelor barbare. id. ib. 252. Îmi apăru la lumina unui fulger o biserică veche, năpustită de ani de zile. galaction, o. 80. Înțelepciunea mea dormea acasă, în cărțile năpustite. id. ib. 347. Ce te miri de mine, D-un cioban ca mine prăpădit Și la tîrlă năpustit. Mat. folk. 212, cf. chest. ii 41/9, 313, alr ii/i h 256. – pl.: năpustiți, -te. – v. năpusti.