NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.

notiță sf [At: HELIADE, O. II, 121 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: fr notice] 1 (Înv) Notă (1). 2 (Rar; îe) A lua ~ (de ceva) A înregistra. 3 (Rar; îae) A reține. 4-7 (Lpl) Notă (6-9).

*NOTIȚĂ (pl. -țe) sf. 📝 Dare de seamă scurtă, extras sumar, expunere sau însemnare pe scurt: ~ biografică, necrologică.

NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă. ♦ Informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicată undeva. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative după un curs, o lecție etc.; note. – Din fr. notice.^[1]

NOTIȚĂ, notițe, s. f. Diminutiv al lui notă (1); notă, însemnare. Mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! REBREANU, R. I 180. Romînia Literară, la deschiderea ei, au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul romînesc cu Neculai Bălcescu. RUSSO, S. 151. ♦ (La pl.) Însemnări rezumative, după un curs, o lecție etc., făcute în timpul audierii cursului sau lecției; note.

NOTIȚĂ s.f. Însemnare scurtă. ♦ (La pl.) Scurte însemnări făcute la un curs, la o lecție, la o conferință. [Cf. fr. notice].^[1]

NOTIȚĂ s. f. însemnare scurtă. ◊ (pl.) scurte însemnări după un curs, o lecție etc. (< fr. notice)

NOTIȚĂ ~e f. la pl. (diminutiv de la notă) Însemnări rezumative făcute în timpul audierii unor lecții sau lecturii unor cărți; conspect. /<fr. notice^[1]

notiță f. 1. descriere scurtă; 2. extras raționat.

* notíță f., pl. e (fr. notice, it. notizia, d. lat. notitia). Scriere pe scurt despre ceva: notițe istorice, biografice.

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe

notiță s. f., g.-d. art. notiței; pl. notițe^[1]

NOTIȚĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. (la pl.) note (pl.). (~ luate la curs.) 3. v. adnotație.^[1]

NOTIȚĂ s. 1. însemnărică. (Am primit ~ de la tine.) 2. adnotare, adnotație, notă. (~e la un text.)

NOTIȚĂ s. f. 1. Însemnare, comentariu, informație, știre (de proporții reduse), de obicei publicate undeva; (învechit) notiție. v. notă (I 1). „România literară”... au început cu o notiță tristă despre o pierdere mare ce au făcut neamul românesc cu Neculai Bălcescu. russo, s. 151, cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, v. În Cadrul în care s-a restrîns această scurtă notiță biografică nu putem insista mai mult asupra persoanei lui. maiorescu, cr. ii, 334, cf. iii, 7. Vă trimit... o notiță asupra serbării de la Putna. eminescu, s. p. 36. Am să aștern și eu cîteva notițe critice. caragiale, o. iv, 1. Partea literară... va avea următorul conținut: ...articole, notițe. f (1906), 10. Făcură, urări tînărului și-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. – Vezi, mai pune și despre mine cîte-o notiță din cînd în cînd! îi șopti Gogu. rebreanu, r. i, 180. A „înjura” e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete sau la... notițe. arghezi, t. c. 72. O notiță interesantă a doctorului Antipa referitoare la nisetri. c. antonescu, p. 141. Un potop de informații și notițe vestind în presă niște ciudate conferințe. galan, b. ii, 87. ◊ Expr. (Rar) A lua notiță (de ceva) = a înregistra, a reține. Gazetele timp de o zi ar lua notiță despre nefericirea d-tale. f (1906), 31. ♦ (La pl.) Titlu nepretențios dat unor însemnări sau reflecții literare scrise (și publicate) cu privire la o călătorie, la un eveniment istoric etc., redate, de obicei, în formă narativă; note (l 1), comentarii. Cartea d-lui Alecsandri este... o comoară de adevărată poezie și totdeodată de limbă sănătoasă, de notițe caracteristice asupra datinelor sociale. MAIORESCU, CR. I, 120. ♦ (La pl.) însemnări rezumative scrise în timpul (sau după terminarea) lecturii unei cărți, unui articol etc.; scurte notări făcute în cursul unei ședințe, audierii unei conferințe, unei lecții etc.; note (I 1). cf. contemporanul, vi₁, 505. În maculatorul lui de notițe erau schițate tot felul de mașini monștri. v.rom. octombrie 1954, 89. 2. (Rar) Notă (I 2). Oriunde se va părea eroare se va pune o notiță din jos. heliade, o. ii, 121. – pl.: notite și (regional) notiți (alecsandri, s. 121). – Din fr. notice.