notificație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr notification, lat notificatio, -onis] 1-2 Notificare (2, 4).

NOTIFICAȚIE s.f. Notificare, înștiințare. ♦ Act, document prin care se notifică ceva. [Gen. -iei, var. notificațiune s.f. / cf. fr. notification].

NOTIFICAȚIE s. f. notificare. (< fr. notification)

NOTIFICAȚIE ~i f. 1) v. A NOTIFICA. 2) Comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, pentru a o informa că un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit. [G.-D. notificației; Sil. -ți-e] /<fr. notification^[1]

notificațiune sf vz notificație

NOTIFICAȚIUNE s.f. v. notificație.

notificațiúne f. (lat. notificátio, -ónis). Acțiunea de a notifica. Hîrtia pin care se notifică. – Și -áție, dar ob. -áre.

notificație (desp. -ți-e) s. f., art. notificația (desp. -ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

notificație (-ți-e-) s. f., art. notificația (-ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (-ți-i-)

notificație s. f. (sil. -ți-e-), art. notificația (sil.-ți-a), g.-d. art. notificației; pl. notificații, art. notificațiile (sil. -ți-i-)^[1]

NOTIFICAȚIE s 1. v. notificare. 2. v. indicație.^[1]

NOTIFICAȚIE s. 1. notificare. (~ sentinței.) 2. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, observație, precizare, specificare, specificație. (Poartă următoarea ~...)

NOTIFICAȚIE s. f. 1. Înștiințare oficială scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, cu scopul de a-i pune în vedere că un fapt sau un act (juridic) a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificare (1). cf. I. GOLESCU, C., PONTBRIANT, D., CANELLA, v. 377, barcianu, v., costinescu. Notificațiunea sentenției. lm. Accepțiunea, ca și notificațiunea acceptațiunei făcută prin act separat, se va face la tribunalul districtului. hamangiu, c. c. 195. Debitorele se va pune în întîrziere printr-o notificațiune ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. id. ib. 255, cf. alexi, w. 2. Act, document prin care se notifică (1) ceva; notificare (2). cf. negulici, lm. – pl.: notificații. – Și: notificațiune s.f. – Din fr. notification, lat. notificatio, -onis.