nonsens sn [At: HASDEU, I. V. 248 / Pl: ~uri / E: fr non-sens] 1 Ceea ce este lipsit de sens. 2 Ceea ce este fără justificare, rațiune, scop Si: absurditate. 3 Vorbă, faptă etc. fără rost.

NONSENS, nonsensuri, s. n. Ceea ce e fără înțeles; vorbă, lucru, faptă fără rost; absurditate. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.

NONSENS s.n. Ceea ce este lipsit de sens, de înțeles; vorbă sau faptă fără rost; absurditate. [Cf. fr. non-sens].

NONSENS s. n. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate. (< fr. non-sens)

NONSENS ~uri n. Ceea ce nu are nici un sens; idee, vorbă sau faptă fără noimă; absurditate. /<fr. non-sens

non-sens n. 1. lipsă de sens; 2. fig. absurditate.

* non-séns orĭ nonséns n., pl. urĭ (gfr. non-sens). Lipsă de sens, absurditate.

nonsens s. n., pl. nonsensuri

nonsens s. n., pl. nonsensuri

nonsens s. n., pl. nonsensuri

nonsens

NONSENS s. v. absurditate.

NONSENS s. absurditate, ilogism. (~ unei situații.)

NONSENS s. n. Ceea ce este lipsit de sens, ceea ce este fără sens, fără justificare, rațiune, scop; absurditate. Cum oare să ne putem orienta pe-ntre asemenea nonsensuri? hasdeu, i. v. 248. Acesta era un neadevăr și o necuviință, de altminteri și un nonsens. maiorescu, cr. i, 360. Dacă natura... e numai „un vis al neființei”, un nimic, un nonsens, atunci e foarte la locul ei exclamarea trufașă, dar cam egoistă, a lui Alfred de Vigny. Gherea, st. cr. i, 118. Pare un nonsens dacă nu mi-l explici. D. Zamfirescu, Î. 30. La tradus să se lase litera și să se urmărească, nu nonsensul – ca de obicei – ci sensul, ceea ce pare mai natural. Iorga, L. II, 386, cf. id. L. R. 32. Tăcerea și liniștea, pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. Anghel, Pr. 77. Nu trebuie să uite că o incoerență, o greșeală, un nonsens adeseori nu se datorește autorului. Bul. com. Ist. II, 91, cf. I, 40. Un stat care nu se gîndește să se apare este un nonsens. Camil Petrescu, O. III, 143. Marxismul a arătat tocmai că în istorie sensul s-a împletit cu nonsensul, iar expresia cea mai crudă și puternică a nonsensului a reprezentat-o asuprirea și exploatarea. CF 1961, nr. 1, 65. – pl.: nonsensuri. – Din fr. non-sens.