nițel, ~ică [At: IST. Ț. R. 26 / Pl: ~ei, ~ele / E: nct] 1 anh Care este în cantitate mică. 2 anh Care este în număr mic Si: puțin. 3 anh Care reprezintă o parte redusă (din total) Si: puțin. 4 anh De proporții reduse. 5 av În mică măsură. 6 av Într-o oarecare măsură Si: întrucâtva, oarecum. 7 av Relativ puțin timp Si: puțin. 8 av (Îlav) ~ câte ~ Încetul cu încetul Si: treptat. 9 av (Îal) Puțin câte puțin Si: treptat.

NIȚEL (f. nițică; pl. m. niței, f. nițele) I. adj. F Puțin: nițel vin; nițică pîine; niței bani; nițele flori; suflam în niște lemne ude, să aprind nițel foc în sobă (I.-GH.); cu graiu stins ceru nițică apă (ISP.); din fie-care fel de bucate... lua cîte nițele și băga în sîn (ISP.). II. NIȚEL adv. Puțin (timp): mai trece ~ și mai intră un alt Cazac (I.-GH.); șezură ~ de se odihniră de drum (ISP.).

NIȚEL, -ICĂ, niței, -ele, num. nehot. (Regional) Puțin, oleacă. Mai bine ascultăm nițică muzică. C. PETRESCU, S. 102. Să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică. CARAGIALE, O. II 254. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. ALEXANDRESCU, M. 354. ◊ (Adverbial) Cum ieși în uliță, faci la stînga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. REBREANU, R. I 92. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. ALECSANDRI, P. P. 197. ◊ Loc. adv. Cîte nițel = cîte puțin. Nițel cîte nițel = treptat, puțin cîte puțin.

NIȚEL ~ică (~ei, ~ele) și adverbial pop. Care este în cantitate (sau măsură) mică; puțin. Să aibă ~ică răbdare. Îngăduie ~. /Orig. nec.

nițel adv. puțin. [Origină necunoscută].

nițél, -ícă adj. pl. eĭ, ele (d. vrom. nișchițel, dim. d. nișchit, neșchit. V. neșchit). Vest. Fam. Puțin: nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv. A stat nițel, a băut nițel.

NIȚELUȘ adj. și adv. dim. NIȚEL. Puțintel: cum te simt că ți-e ~ rău (JIP.); mai așteaptă ~, că o să treacă o apă pe dinaintea portiței (ISP.).

+nițel² (reg., fam.) adv.

nițel¹ (reg., fam.) adj. m., pl. niței; f. nițică, pl. nițele

nițel (fam.) adj. m., pl. niței; f. nițică, pl. nițele

nițel adj. m., pl. niței; f. sg. nițică, pl. nițele

nițel, -țică; -ței, -țele.

nițel (nițică), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin).

nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp

NIȚEL adj., adv. 1. adj. v. câtva. 2. adv. v. câtva. 3. adv. v. puțin. 4. adv. v. întrucâtva. 5. adv. v. cam.

NIȚEL adj., adv. 1. adj. cîtva, oarecare, puțin. (~ vreme a stat în casă.) 2. adv. puțin, (pop.) oleacă, (înv.) oarece, oareșice. (Stai ~!) 3. adv. cîtva, puțin, (pop.) oleacă. (A așteptat ~ în stradă.) 4. adv. întrucîtva, oarecum, puțin. (Se simte ~ obosit.) 5. adv. cam, puțin. (E ~ bolnav.)

NIȚEL, -ICĂ adj. Care este în cantitate mică, în număr mic, care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. Avea și acolo la Rușava nițele oști. ist. ț. R. 26. Să se puie nițică scamă de cîrpă uscată pă arsătură. piscupescu, o. 280/10. Mă duc, zise-ndată, nițel fîn să-i cer. alexandrescu, m. 354. Zîna, din fiecare fel de bucate, ...lua cîte nițele și băga în sîn. ispirescu, l. 39. Aveau nițică dreptate. brătescu-voinești, p. 169. Măcar nițică scamă de zare, Nițică nevinovăție, nițică depărtare, arghezi, vers. 173. Fiica împăratului... ceru grădinarului să-i aducă nițele flori. fundescu, l. p. i, 82. Nițică cînepă ziceam să-mi pui. zanne, p. vi, 168. S-a rugat... să-i mai dea nițele zilișoare. muscel, 89. N-ai nițică varză acră, Să gătim cu carne grasă? păsculescu, l. p. 287. Cîte nițel mălai. alr ii/i mn 110, 2 801/899. ♦ (Adverbial) în mică măsură sau într-o oarecare măsură, întrucîtva, oarecum; timp de scurtă durată, (relativ) puțin timp; puțin. Se mai ușură nițel de mîhnirea ce îi sfîșia rărunchii. gorjan, h. i, 5/27. Aveai teamă că-ți vom face nițel concurență? Contemporanul, V₂, 483. Vrei să ieșim nițel împreună, să ne plimbăm? brătescu-voinești, p. 204. Vino, cocoșelul mamii, vino să ne plimbăm și noi nițel! rebreanu, nuv. 6. Aspect... foarte interesant, dar nițel deosebit. oprescu, i. a. iii, 43. Mă oprii nițel, căci e vorba de frate-meu Mitreța. sadoveanu, m. c. 35. În perdeaua de atlas Noaptea i-a intrat de-un ceas. Sfertul lunii de apus S-a urcat nițel mai sus. arghezi, vers. 230. Dacă te uiți nițel mai lung la ce învîrtesc ei, odată te promenești cu un cuțit în gît. tudoran, p. 30. Mai stau nițel să mai treacă cineva de vale, și mă duc! preda, d. 7. O mașină cînd se poticnește, iese nițel din uz, se mai odihnește, Barbu, ș. n. 23. Poate că nițel mai multe cărți sub căpătîi nu i-ar strica de loc. contemp. 1962, nr. 808, 2/6. Am trecut și eu nițel prin viață, il ianuarie 1962, 13. Mai așteaptă tu nițel, Pînă ce vom ospăta. alecsandri, p. p. 197. I se mai moaie nițel Nasul cel de oțel. zanne, p. ii, 306. Mai așteaptă puținei, Ca să-ți spuiu și eu nițel, Ce-am furat și ce-am mîncat. păsculescu, l. p. 279. ◊ loc. adv. Nițel cîte nițel = încetul cu încetul, puțin cîte puțin, treptat. Împăratul acela al zmeilor mă îndrăgi nițel cîte nițel. gorjan, h. rv, 142/25. Se întețise ura zăcută, -ntre popoare Și ura moștenită, nițel cîte nițel, Zbuenea în năvălire și măcel, arghezi, c. o. 46. – pl.: niței, -ele. – Etimologia necunoscută.