niște [At: (a. 1521) HURMUZAKI, XI, 843 / G-D: (înv) ~ștar, ~stor / V: (îvp) neș~, (înv) ~ștea, ~șteaie, ~ști, (reg) neștu, ~ștre, nuște, nuști, nuștu, nuștuc / E: ml nescio quid „nu știu ce”] 1 arn (Precedă substantivele la plural, corespunde pluralului articolului nehotărât singular un, o) Exprimă imposibilitatea de a preciza identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află Niște cărți. 2 arn (Înaintea unui substantiv care redă o calitate negativă; prt) Sunt niște răi. 3 arn (Precedă nume de materii; csc) Frige niște carne. 4 anh (Înv; înaintea unui numeral) Oarecare. 5 anh (Înv; înaintea unui numeral) Un fel de...

NIȘTE, ‡NEȘTE pron. nedef. Întrebuințat dinaintea unui substantiv, spre a arăta o cantitate oare-care nehotărîtă: ~ brînză; ~ oameni; uneori cu un înțeles apropiat de „un fel de, ceva asemenea cu”: apucîndu-l niște răcori reci de frică, începu a citi pe cărticica lui (ISP.) [lat. nescio quĭd].

NIȘTE art. nehot. Cuvînt (de obicei invariabil) întrebuințat înaintea substantivelor la pl. pentru a arăta o cantitate oarecare. După masă, ne-a chemat să ne împartă niște broșuri. CAMIL PETRESCU, U. N. 197. Avea de descurcat niște socoteli cu un slujbaș. REBREANU, R. I 91. Cucule, de unde vii? – De la niște vii pustii! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119. ◊ (Însoțind un substantiv nume de materie la singular sau un substantiv cu sens colectiv) Au fript niște carne de iepure. RETEGANUL, P. II 71. Au trimes... să-i ducă niște pînză... și niște ață. SBIERA, P. 99. Ia și tu o bucată de mămăligă din colțar și cu niște ceapă și mînîncă. CREANGĂ, P. 9. ◊ (Pe lîngă un substantiv care redă o idee de calitate, întreaga sintagmă avînd o nuanță peiorativă) Iaca niște papugii, niște scîrța-scîrța pe hîrtie. Îi știm noi. CARAGIALE, O. I 44. Pesemne păcatele cele mari și grele m-au aruncat și aici să învăț niște țopîrlani sălbatici. CREANGĂ, A. 77. – Variantă: nește (HASDEU, R. V. 42) art. nehot.

niște pr. oarecari: niște oameni, niște vorbe. [Vechiu-rom. nește = lat. NESCIO QUID].

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).

nește anhi vz niște

neștu anh vz niște

niștea arn vz niște

nișteaie arn vz niște

niști arn vz niște

niștre arn vz niște

nuște anh vz niște

nuști anh vz niște

nuștu anh vz niște

nuștuc anh vz niște

†NEȘTE = NIȘTE.

néște, néștor V. niște.

niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ faină, ~ lapte)

niște² art. (numai + s. pl.: ~ făinuri), g.-d. pl. unor; v. un²

*niște¹ adj. pr. m. și f. (numai + s. sg.: ~ lapte, ~ făină)

niște

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)

NIȘTE adj. (pop.) niscai, niscaiva. (~ oameni.)

NIȘTE art. nehot. (Exprimă imposibilitatea de a preciza sau intenția de a lăsa neprecizată identitatea, cantitatea și, mai rar, calitatea noțiunii exprimate de substantivul înaintea căruia se află) 1. (Precedă substantive la plural și exprimă o cantitate nedeterminată, reprezentînd pluralul art. nehot. un, o) Ipac să știi cum se-au prins nește meșter den Țarigrad cum vor treace aceale corăbii (a. 1521). hurmuzaki, xi, 843. Un om în dzi de sîmbătă culegea nește așchii și nește surceale aduna, coresi, ap. gcr i, 24/6. Și-l găsiră la un puț niște ovreai. moxa, ap. gcr i, 59/35. Și luară din rodul ei nește struguri de neam bun de vie (a. 1642). gcr i, 100/18. Îi lepăda, unde știa nește heri salbateci. prav. 91. Zidi în oraș de usebnește curți prea frumoase (a. 1648). gcr i, 133/28. Pomeneaște de niște cuvinte a lui Pătru. n. test. (1648), 174^v/23. Pentru preotul ce va mărturisi strămbu, au socotit niște dumne-zăești părinți, cum să nu se oprească acela preot de popie, ce să i să ia popia de tot (a. 1652). gcr i, 160/19. Și nește muieri dintru noi ne spămăntară (cca 1650-1675). id. ib. 232/2. Stătu cu picioarele pre niște ramuri, neagoe, ap. gcr i, 165/25. Veni jalobă din tîrg la divan de niște fămei pre acel vătav nou. m. costin, o. 90. Niște letopisățe pre urmă scrisă de o samă de boiari. n. costin, l. 44. Și așe căde turcii, ca cînd ar căde niște pere coapte dintr-un păr, cîndu-l scutură oamenii, neculce, l. 238. Nu zic că den om în om n-au rămas și aici niște spuneri și niște povești, mai vîrtos bătrînii ce povestesc de cele ce au fost. c. cantacuzino, cm i, 6. Sfîrși Radul Vodă întru niște întîmplări rele ca acestea. anon. cantac., cm i, 92. La nește prieteni, boiari mari unguri, ducîndu-l, l-au odihnit. r. popescu, cm i, 286. Au mers niște ghenerali de ai lui, și l-au împins afară, axinte uricariul, ap. gcr ii, 19/30. Să apucă de niște lucruri mari ca acealea (cca 1705). gcr i, 354/10. Fiind măria-sa îndemnat de niște obraze mari bisericești și mirenești, pline de zavistii și de reutate, au trimis la noi cu poruncă mare pre duhovnicul lui. antim, p. xxiii. Să afle niște poduri și niște trecători, critil, ap. gcr ii, 152/15. Acum [sabia] tăcea de mulți ani încoace, Virîtă pentre nește boloboace. budai-deleanu, t. v. 41. Mergând pre drum pre lăngă nișteaie harbuzării (a. 1808). gcr ii, 200/28. O găină clocea niște oao de șarpe, cu toată osîrdia (a. 1812). id. ib. 211/29. Pentru că sănt rănduitu spre hotărîre a nistor moșii, nu lipsăsc a nu înștiința pe svințăie ta ca să trimețu vechilu (a. 1812). iorga, s. d. xi, 66. La judecătoria județului Mușcel se vînd cu mezat niște case ale lui Stănică. cr (1833), 128²/29. El întemeiază chibzuirile și purtarea sa pe niște cuvinte sau păreri nestatornice, marcovici, d. 8/3. Scăpa din videre niște asămine sfinte datorii. drăghici, r. 153/4. Niște tufe de flori, gorjan, h. i, 4/32. Iată niște merișoare. bărac, ap. gcr ii, 174/35. Niște griji mult mai cu cale, Se cuvine să cuprindă minutele vieții tale. conachi, p. 258. Visă că picase în niște turme de țapi furioși. bălcescu, m. v. 392. Niște curci îmbătrînite, Gîrbovite și zburlite Sta sub șură tremurînd. alecsandri, p. i, 206. Împăratul arată spinului niște pietre scumpe, creangă, p. 216. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate, ispirescu, l. 23. Poate că sînt niște scăpați de la vreun arest. hogaș, dr. i, 4, cf. 6. Niște bani stau pe colțul mesei, bacovia, o. 204, cf. 227. Nevastă-mea i-a dat nu știu ce, să-i cumpere de la București, niște panglici, niște ace. sebastian, t. 194. Niște pui de porumbiei, De argint și de polei, Vin în stoluri, ca o ceață, arghezi, c. o. 70. Empedocles socotește că ceea ce pune elementele materiale în mișcare, ceea ce le face să se atragă sau să se respingă sînt niște forțe deopotrivă cu ale iubirii și ale urii. vianu, m. 41. Căpitanul avea de gind să Intîrzie o după-amiază și o noapte, pentru anumite socoteli cu niște simpatrioți. tudoran, p. 12. Nădăjduia că Iosiv are să-l împrumute cu niște bani. t. popovici, SE. 15. Foșneau niște plopi tineri, abia înfrunziți. barbu, ș. n. 12. Nu slnt, e drept, niște vulturi. contemp. 1962, nr. 796, 2/1. Știe să relateze cursiv niște fapte diverse semnificative, gl 1962, nr. 419, 2/2. Dodată iată niște lăcuste, pop., ap. gcr ii, 365. Scrie două, trei rînduri Și-l ajung niște gînduri. jarnîk-bîrseanu, d. 120. Puse nește plăcinte într-o merindare. reteganul, p. iii, 58. Am adus nuște mere. viciu, gl. ◊ (În comparații) Aceia oameni sănt toți ca nește oameni neînțelepți. coresi, ap. gcr i, 27/36. Le mină ca nește fierii (cca 1580). cuv. d. bătr. ii, 340/5. Ne dădem ca nește oi spre giunghiare. varlaam, c. 47. Ca niște lupi zvăpăiaț (a. 1642). gcr i, 95/15. Ca niște lupi într-o turmă făr de nici un păstor, au intrat într-lnșii, de-i snopiia și-i junghiia. ureche, l. 178. Aceastea cuvinte să cheamă ca nește izvoade. prav. 223, cf. 18, 21, 62. Să ne fie noao ca niște păstori, eustratie, ap. gcr i, 77/19. Ca nește rei și zavistnici ce era..., făcură svatu, să ucigă și pre Lazar (cca 1600-1650). gcr i, 140/37. Toate meșteșugurile lui ceale hicleane, ca niște păianjeni să strica (a. 1654). id. ib. 171/25. Începură a li să închina ca neștor dumnedzăi. dosoftei, v. s. noiembrie 163^v/26. Apostolii... poftiia să moară ca niște săvîrșiți. biblia (1688), [prefață] 6/51. Să-i stăpînească ca pre niște slugi (a. 1699). gcr i, 330/23. Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii și alții, ca pe nește podani ai lor. r. popescu, cm i, 236. Ca niște slugi ai lui D[u]mnedzeu. antim, ap. gcr ii, 28/36. Eu vă trimeț pre voi, ca pre niște oi în mijlocul lupilor (a. 1747). gcr ii, 38/4. Ca niște ciini de casă (cca 1750-1780). id. ib. 84/30. Cu cuvintele ca cu nește flori lț împletesc cununi, molnar, ret. 8/19, cf. 57/2. Eu nu cutez a socoti ca nește basne cele ce povestesc scriptorii bizantinenilor despre neamurile schitilor. budai-deleanu, lex. Să vor înălța apele... și vor sta ca niști ziduri (a. 1815). gcr ii, 217/7. Fără muncă, osteneală, ca niște stăpinitoare, Nici te-ntreabă cînd mănîncă rodul tău cel din sudoare. conachi, p. 291. Românii... se jertfiră ca niște martiri pentru apărarea civilisației. bălcescu, m. v. 8, cf. 393. Stelele... Luceau ca niște candeli aprinse p-un mormînt. alexandrescu, m. 25, cf. 5. Era odată o babă care avea trei feciori nalți ca niște brazi, creangă, p. 3. Ca niște păsări triste, aiurite, cerna, p. 75. Alături baionetele sclipesc Ca niște ochi egali și siguri. camil petrescu, v. 24. Ca niște ritmice ciocane Răsună pașii pe asfalt. topîrceanu, b. 66, cf. id. p. o. 17. Munții se prelungesc în afara arcului carpatic, sub formă de dealuri, parcă ar fi niște întărituri înaintate. stoica, vIn. xi. S-au strîns copacii-n fața porții ca niște domni veniți pe jos. arghezi, f. 16. Este ca și cum... și-ar închipui diferitele discipline științifice ca pe niște unități închise. vianu, m, 128. Ca la nuștu boi. alr ii 6 825/95. ◊ (Înaintea unui substantiv care redă o idee de calitate negativă, accentuează valoarea peiorativă a substantivului) Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! eminescu, o. i, 151. Pesemne păcatele cele mari și grele m-au aruncat și aici să-învăț niște țopîrlani sălbatici. creangă, a. 77. Iaca niște papugii,... niște scîrța-scîrța pe hîrtie. Îi știm noi. caragiale, o. vi, 3. Ai lui Sofron or fost totdeauna nește otrepe. t. popovici, ș, 163. Săracii boii cornuți Cum însoară niște muți. jarnIk-bîrseanu, d. 454, cf. 433. ◊ (Precedă substantive la sg., de obicei cu valoare colectivă sau nume de materie) Să-l ungem pre el ca și cu nește mir de mult preț (a. 1642). gcr i, 101/24. Va mearge neștine să-și aducă niște dobitoc den cămp. prav. 18. Cela, ce va fi luat piață, ca să aducă nește negoț den loc în loc, ib, 47. Toată, nădeajdea că (! ca) nește fum să stinge (a. 1669). gcr i, 184/34. Se umplură de miroseală bună, ca de nește mir bine mirositoriu (a. 1675), id. ib. 225/23. Muiarâ-se cuventele lor mai vârtos de untul (nește oloi d). psalt. 106. Pohtesc moartea, și nu o nemeresc, scurmîndu-o ca nește comoară, biblia (1688), 364²/15. Bărbatul aceaștie au avut niște aveare a oarecui pus(ă) la el (a. 1692). gcr i, 306/31. Arde un stuh mare, trestie, pe niște vînt mare. neculce, l. 243. Să făcuse niște tâlhărit, id. ib. 284. Ca cum am fi întrat peste niștea tinoasă piștealniță. cantemir, ap. gcr i, 360/21. Niște lucrătoare doftorie. mineiul (1776), 159^r1/17. Agiunsără la un iezăr cu niște apă dulce și limpede, alexandria (1784), ap.gcr ii, 134/13. Ca să-i fie mai moale culcușul, au așternut niște iarbă uscată, drăghici, r. 54/5. Ia și tu o bucată de mămăligă din colțari și cu niște ceapă și minîncă. creangă, p. 9. A început a cotrobăi prin chilna căruței să găsească niște frînghie. id. ib. 125, cf. 122. Tespiu pusese la masă mîncările cele mai bune... și niște vin mai bătrîn și decît dînsul. ispirescu, u. 32. Am mai cules niște fasole. n. rev. r. i, nr. 1, 36. Mare lucru n-avem. Dar e niște rață pe varză rămasă de la, prînz. sebastian, t. 253. Munții se topesc, și pică, Și curg toți ca niște ceară, teodorescu, p. p. 113. Să-i ducă niște pînză pentru o cămeașă. sbiera, p. 99. Au dat de-o cîmpie, unde secera trei fete la niște grîu. id. ib. 116. Au fript niște carne de iepure, reteganul, p. ii, 71. Se topește ca nește rouă. id. tr. 116. îi leagă de mînuță nește coardă de la ceteră să nu se deoache. alr ii 4 226/141, 2. (Învechit, înaintea unui substantiv precedat de un numeral; cu valoare de adj. nehot.) Oarecare, nu știu ce; un fel de. Niște trei voinici luninați de cănta și cădea trupul măcenicului. varlaam, c. 457. Era 12 rînduri din pregiur în tot zidiul, ca nește 12 brîie. dosoftei, v. s. octombrie 46^v/20. Fiind închiși nește șeapte svinți multă vreame, le purta de grije. id. ib. 73r/13. – gen.-dat: (învechit) niștor și nistor. – Și: (învechit și popular) nește, (învechit) niștea, nișteaie, niști, (regional) niștre (alr ii 3 812/727), neștu (alr i 985/790), nuște, nuști (alrt ii 63), nuștu, nuștuc (alr ii 2 924/95) art. nehot. – lat. nescio quid „nu știu ce”.