NEREGULAT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat.

neregulat, ~ă a [At: TEM. GHEOM. I, 41^r / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + regulat cf fr irrégulier] 1 Lipsit de regularitate Si: (îvr) necanonisit (1). 2 Lipsit de simetrie Si: (îvr) necanonisit (2). 3 Lipsit de uniformitate Si: (îvr) necanonisit (3). 4 Lipsit de omogenitate Si: (îvr) necanonisit (4). 5 (D. armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. 6 (D. climă, factori climatici etc.) Instabil. 7 Care constituie o abatere de norme, de la forma obișnuită. 8 (Grm; îs) Verb ~ Verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. 9 (D. terenuri) Accidentat.

NEREGULAT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specific. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale, de luptă. ♦ (Despre climă, factori climaterici etc.) Variabil, instabil. – Ne- + regulat.

NEREGULAT, -Ă, neregulați, -te, adj. Care prezintă abateri de la o normă, de la o formă regulată. Curs de apă neregulat. ◊ Armată neregulată (sau trupe neregulate) = armată formată din luptători cu instrucție neomogenă, avînd în loc de uniformă o insignă sau o cocardă, formînd unități ocazionale de luptă. Pusese mereu chestiunea organizării trupelor neregulate. CAMIL PETRESCU, O. II 553.

NEREGULAT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la regulat) 1): Verb ~ verb care se abate de la modelul obișnuit de conjugare. 2) (despre suprafețe) Care are ridicături și adâncituri. /ne- + regulat

neregulat a. care nu e regulat.

*iregulár, -ă adj. (mlat. irregularis). Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală: substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine: neregulat.

* neregulár și -át, -ă adj. Fără regulă, iregular. – Adv. A plăti neregular.

neregulat adj. m., pl. neregulați; f. neregulată, pl. neregulate

neregulat adj. m., pl. neregulați; f. neregulată, pl. neregulate

neregulat adj. m., pl. neregulați; f. sg. neregulată, pl. neregulate

NEREGULAT, -Ă adj. (< pref. ne- + regulat): în sintagma verb neregulat (v.).

NEREGULAT adj. 1. (livr.) iregular. (Corp geometric ~.) 2. nesimetric, neuniform, (înv.) necanonisit. (Un desen, un motiv ~.) 3. v. accidentat. 4. instabil, nestabil, schimbător, variabil. (Vânturi ~.)

NEREGULAT adj. 1. (livr.) iregular. (Corp geometric ~.) 2. nesimetric, neuniform, (înv.) necanonisit. (Un desen, un motiv ~.) 3. (GEOGR.) accidentat, învălurat, (înv și reg.) săpat. (Teren ~.) 4. instabil, nestabil, schimbător, variabil. (Vînturi ~.)

Neregulat ≠ regulat

NEREGULAT, -Ă adj. Negativ al lui regulat. 1. Lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate; (învechit, rar) necanonisit. cf. tem. gheom. i, 41^r, ar (1838), 40²/14, asachi, e. iii, 81/9, poenaru, e. a. 74/21, drăghiceanu, c. 121, f (1903), 7, camil petrescu, v. 70, YGREC, m. N, 397, SADOVEANU, O. ix, 38, xrv, 504, bart, s. m. 17, bordeianu, p. 20, C. ANTONESCU, P. 84, BENIUC, v. 27, GALAN, B. ii, 129, t. popovici, se. 538, barbu, ș. n. 128. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. Oștile neregulate nu costă mult. Nici o lege nu ne oprește a le forma. bolintineanu, o. 427. Oastea lui Ipsilanti fiind formată din trupe neregulate, fiecare soldat făcea de capul lui și anarhia era grozavă unde se aflau arnăuți. OȚETEA, t. v. 255. Pusese mereu chestiunea organizării trupelor neregulate. camil petrescu, o. ii, 553. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. Curenții calzi... fac clima coastelor pe care le scaldă mai caldă, mai umedă, dar mai neregulată, în ceea ce privește presiunea atmosferică. agrotehnica, i, 248. Debitul rîurilor a devenit foarte neregulat. ib. 553. 2. Care constituie o abatere de la norma, de la forma obișnuită. ◊ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, avînd forme proprii, specifice. Avem apoi, la aceeași conjugare, verbe așa zise neregulate. iordan, g. 188, cf. graur, i. l. 267. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. [Bradul] căzu cu vuiet înnăbușit pe pămîntul neregulat al poienii. sadoveanu, o. ix, 194. Coborîm pe un drum neregulat, din stîncă în stîncă. bogza, ț. 61. – Pl.: neregulați, -te. – Pref. ne- + regulat. cf. fr. irrégulier.