NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Pref. ne- + cuviință.

necuviință sf [At: N. TEST. (1648), 16^r/7 / V: (îvr) ~vinință / Pl: ~țe / E: ne- + cuviință] 1 (Înv) Faptă, act etc. care contravine legii, dreptății Si: abuz, ilegalitate. 2 Lipsă de credință religioasă Si: necredință (7). 3 (Înv) Ceea ce nu este de dreptul, de competența cuiva Si: (înv) incompetență. 4 Vorbă, faptă, atitudine, purtare etc. lipsită de cuviință Si: bădărănie, grosolănie, impolitețe, mitocănie, mojicie, obrăznicie. 5 Obscenitate. 6 (Înv) Situație care nu poate fi acceptată, tolerată.

NECUVIINȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Lipsă de bună cuviință ¶ 2 Vorbă sau faptă necuviincioasă, împotriva bunei cuviințe; nepoliteță, mojicie; aceste sărbători sgomotoase, în care se petreceau fel de fel de necuviințe, se numeau Saturnale (ISP.).

NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Lipsă de respect; faptă, atitudine, vorbă lipsită de cuviință; indecență, obrăznicie; impolitețe, grosolănie, mojicie. – Ne- + cuviință.

NECUVIINȚĂ, necuviințe, s. f. Faptă, vorbă etc. necuviincioasă; obrăznicie, mojicie. Atîta necuviință nici n-am mai pomenit! REBREANU, R. I 231. Nu-și mai ținea gura... învinuind pe împărăteasa cu fel de fel de necuviințe. RETEGANUL, P. II 27.

NECUVIINȚĂ ~e f. 1) Lipsă de bună-credință; indecență. 2) Faptă sau vorbă necuviinciosă. /ne- + cuviință

necuviință f. 1. lipsă de bună-cuviință; 2. vorbă sau faptă necuviincioasă.

necuviínță f., pl. e. Lipsă de cuviință, obrăznicie, mojicie. Obscenitate.

necuvinință sf vz necuviință

necuviință s. f., g.-d. art. necuviinței; pl. necuviințe

necuviință s. f., g.-d. art. necuviinței; pl. necuviințe

necuviință s. f., g.-d. art. necuviinței; pl. necuviințe

necuviință

NECUVIINȚĂ s. 1. v. obrăznicie. 2. v. mitocănie. 3. v. obscenitate.

NECUVIINȚĂ s. 1. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. bădărănie, grosolănie, impolitețe, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (pop.) mocofănie, mocofănism, (reg.) modorănie, (înv.) grosime, rîtănie, (rar fig.) necloplire. (A comis o ~.) 3. imoralitate, impudoare, indecență, nerușinare, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (Un act de ~.)

Necuviință ≠ cuviință, politețe

necuvinință s.f. (înv.) necuviință.