nebuneală sf [At: COSTINESCU I Pl: ~eli, (reg) ~ele / E: nebuni + -eală] 1 (Pop) Nebunie (17). 2 (Îe) A băga în ~eli A face pe cineva să-și piardă dreapta judecată. 3 (Îae) A zăpăci pe cineva. 4 (Îae) A scoate pe cineva din minți. 5-6 Idee sau manifestare de om nebun (13). 7 Toană. 8 (Med; Mol) Turbare. 9 (Reg) Boală a albinelor nedefinită mai îndeaproape. 10 (Rar; îf nebunele) Zburdălnicii. 11 (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 12 (Bot) Măselariță¹ (Hyoscyamus niger). 13 (Bot; îf nebunele) Sălbăție (Lolium temulentum).

NEBUNEALĂ, nebuneli, s. f. (Popular) Nebunie. – Pronunțat: -nea-.

nebuneală (pop.) s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

nebuneală (pop.) s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

nebuneală s. f., g.-d. art. nebunelii; pl. nebuneli

NEBUNEALĂ s. v. alienare, alienație, boală mintală, ciumăfaie, demență, laur, nebunie, sălbăție, sminteală, smintire, țicneală.

nebuneală s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. CIUMĂFAIE. DEMENȚĂ. LAUR. NEBUNIE. SĂLBĂȚIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

nebuneală, nebuneli, s.f. (pop.) 1. nebunie. 2. idee, fantezie, manifestare de om nebun; toană, trăzneală. 3. turbare. 4. boală a albinelor. 5. (la pl. nebunele) zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbâtii. 6. ciumăfaie. 7. măselariță. 8. (la pl. nebunele) plantă erbacee cu fructe otrăvitoare; sălbație.

NEBUNEALĂ s. f. I (Popular) 1. Nebunie (4). cf. Costinescu. Ficatul [de cal]... se pisează și se bea cu rachiu de drojdie pentru amețeală, tehuială, nebuneală. n. leon, Med. 28. Se postește ca să apere pe cei ai gospodăriei de boli și nebuneală. Pamfile, s. t. 124. La 28 septemvrie se ține „Haritonul” de teama boalelor și a nebunelii. candrea, f. 212, cf. 211, 224, h xii 60, xvi 228. Fapt cu mătrăgună... Și de pagubă Și de urît Și de nebuneală. Teodorescu, p. p. 375. Lungoarea s-o izgonești... Lungoare cu tăhueală, Lungoare cu nebuneală, Lungoare de nouă feliuri. Marian, d. 148. Trif, trecîndu-i mai pe urmă nebuneala de care a fost cuprins, s-a făcut sfînt... de aceea s-a numit pe urmă sfintul Trif cel nebun. id. s. r. i, 240, cf. ii, 214, graiul, i, 269, alr ii/i mn 55, 4 176/235, 362, 551, 605, 682, 928, 987, a vi 26. ◊ Expr. A băga în nebuneli = a face să-și piardă dreapta judecată, a zăpăci sau a scoate din minți. Pe mulți feciori de împărați, de crai și de boieri i-a rănit la inimă și pe mulți-i băgase în nebuneli cu ochiul ei ager. mera, l. b. 124. ♦ Idee, fantezie, manifestare de om nebun (I 2); toană, trăsneală. li vine așa o nebuneală sergentului să spuie că el e stăpînul averii, Caragiale, ap. cade. ♦ (Med.; Mold.) Turbare. cf. alrm i/i h 178. ♦ (Regional) Boală a albinelor nedefinită mai de aproape; (regional) nebunie (4) (Cîmpulung Moldovenesc), chest. vi 15/3. 2. (La pl.; rar; în forma nebunele) Zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbîtii. Din sus, de pe costișuri, o fetiță lin coboară... Lîngă ea o capră albă zburdă, saltă-n nebunele. COnv. Lit. vii, 85, cf. DDRF. II. (Bot.; regional) I. Ciumăfaie (Datura stramonium). Înnebunesc și cei ce mănîncă semințe de nebuneală sau laur. Pamfile, b. 50. Ce? ai mîncat nebuneală? id. J. i, 128. 2. Măselariță¹ (I) (Hyoscyamus niger). cf. BUJOREAN, B. L. 386. 3. (La pl.; în forma nebunele) Sălbăție (Lolium temulentum). cf. Barcianu, alexi, w., JAHRESBER. VIII, 99. – pl.: nebuneli și (regional, I 2, II 3) nebunele. – Nebuni + suf. -eală. popular