NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg. sb. natra.

natră sf [At: F (1883), 424 / V: (reg) nartă, ~dă / Pl: ~re / E: bg натра, srb natra] 1 Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinainte sau dinapoi al războiului de țesut. 2 (Pex) Urzeală învârtită pe sul Si: mânjitură. 3 (Pgn) Toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi. 4 (Reg; îe) Nu stă ~ra într-un fir Nu e mare pagubă. 5 (Reg; îe) A(-și) da ~rele (sau ~ra) (cu cineva) A se certa groaznic cu cineva. 6 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~ra A trage cuiva o bătaie. 7 (Reg) Totalitate a firelor de pe rășchitor. 8 (Reg) Totalitate a firelor de pe urzoi. 9 Pânză țesută, de la sulul dinainte al războiului de țesut până la urzeală sau spată. 10 (Pex) Pânză țesută și răsucită pe sulul dinainte. 11 (Pgn) Bucată mai lungă de pânză. 12 (Csc) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. 13 (Reg) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. 14 (Mol) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului.

NATRĂ, natre, s. f. Parte a urzelii dintre ițe și sulul de dinapoi sau de dinainte al războiului de țesut; p. ext. urzeală învârtită pe sul; p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul de dinapoi. – Din bg., scr. natra.

NATRĂ, natre, s. f. Partea urzelii dintre ițe și sulul dinapoi. Țese-o natră. Rupe-o spată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

NATRĂ ~e f. Toată urzeala de pe războiul de țesut. /<bulg., sb. natra

natră f. partea urzelii ce se află între ițe si sulul dindărăt. [Serb. NATRA].

nátră f., pl. e (sîrb. natra). Pînză țesută de la sul pînă la urzeală. V. teară.

nadă⁴ sf vz natră

nartă sf vz natră

natră (desp. na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră (na-tră) s. f., g.-d. art. natrei; pl. natre

natră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. natrei; pl. natre

natră (natre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

NATRĂ s. v. crilă.

natră s. v. CRILĂ.

NATRĂ s. (TEXT.) (reg.) teară. (~ la o țesătură.)

NATRĂ s. f. I. 1. Parte a urzelii aflată între ițe și sulul dinapoi al războiului de țesut (damé , T. 135, PAMFILE, j . i i , 156, id. i. c. 279, păcală , m . r . 431, h IX 61, XVIII 144, com. MARIAN, ȘEZ. VIII, 149, RĂDULESCU-CODIN, id. I. 351, vasiliu, c. 204, GR. s. v, 122, com. din TURNU MĂGURELE, L. COSTIN, GR. BĂN. 145, DR. IV, 421, A I 23, II 4, 12, v 15), sau între ițe ori spată și sulul dinainte (șez . v, 113, alr i 1289/9, 45, 87, 90, 122, 387, 526, 679, 825, 898, a ii 7, 12, iii 1, 3, 18, v 14), între sulul dinainte și cel dinapoi (șez . v, 4, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, COM. SAT. v, 120, ALR I 1289/418, A I 26, II 12, iv 14, 18, vi 22, 26, MAT. dialect. i, 231); p. ext. urzeala învîrtită pe sul (alr i 1290), (regional) mînjitură (3); p. gener. toată urzeala de pe război și de pe sulul dinapoi (a i 13). v. teară. Țes-o natră, rupe-o spată. f (1883), 424, cf. jarnIk-bîrseanu, d. 423. Cînepa acuma-i coaptă... O cosește cam pe sus, Să-mi rămîie preț de-un fus, Să-mi pun o țîră de natră, Să nu-mi zică blăstămată. reteganul, tr. 162. Se face mînjală, cu care se ung natrele de la pînza de cîlț. șez. v, 4. Țăsu-o natră, Rupse-o spată, Țăsu două, Rupse nouă. rădulescu-codin, î.188. Cîte natre ai țesut? viciu, gl. Am țesut azi numai 3 natre. brebenel, gr. p. O țasut o natrî Ș-o rupt o spatî. vasiliu, c. 176. Auz, lele, pipalaca, Măi lasă la naibii natra. Haide, c-a-nfrunzît și salca. gr. s. v, 111. Asta-i mîndra mîndrelor, Țesătoarea pînzălor! Țese-o natră, Rupe-o spată. ant. Lit. pop. i, 210. Într-o natră punem 12 păpuși, a i 13. Am văzut o natră în vatră Ș-un gonitor După coptor: Cine sînt? (Bunica cutăruia și cu bunicul lui), teodorescu, p. p. 199. ◊ Expr. (Regional) Nu stă natra într-un fir = nu e mare pagubă. ciaușanu, gl. (Regional) A (-și) da natrele (sau natra) (cu cineva) = a se răfui, a se certa strașnic cu cineva, id. v. 182. (Regional) A da (pe cineva) natra = a trage (cuiva) o bătaie. cf. coman, gl. Să vezi cum te mai dau natra. id. ib. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe rășchitor (Unirea-Calafat). alr i 1276/860. ♦ (Regional) Totalitatea firelor de pe urzoi. com. din zagra-năsăud. 2. Pînza țesută, de la sulul dinainte al războiului de tesut pînă la urzeală (scriban, d., alr i 1281/85, 1289/65, 394, 528, 576, 782) sau pînă la spată (h x 254, a i 12); p. ext. pînza țesută și răsucită pe sulul dinainte (a i 22) ; p. gener. bucată de pînză (mai lungă) (todoran, gl., alr i 1289/510). ♦ (Cu sens colectiv) Țesături de in sau de bumbac, adesea în amestec cu alte fibre. cf. LTR². 3. (Regional) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape. cf. H II 244, IV 157, V 394, XVI 300, XVIII 284. II. (Prin sudul Mold.) Fiecare dintre cele două aripi ale năvodului. cf. ANTIPA, P. 460. – pl.: natre. – Și: (regional) nartă (HOGAȘ, DR. II, 179), nădă (ALR I 1290/136, 984, A II 3) s. f. – Din bg. натра. cf. scr. natra.