14 definiții pentru năfrămuță

din care

Explicative DEX

NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

năfrămuță sf [At: MARIAN, NU. 642 / V: maramuță, mărămuță / Pl: ~țe / E: năframă + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6). 7 (Reg) Batistă. 8 (Reg; îs) ~ de grumazi Cravată.

NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.

NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Diminutiv al lui năframă; batistă. Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175.

maramuță sf vz năfrămuță

mărămuță sf vz năfrămuță

Ortografice DOOM

năfrămuță (reg) (desp. nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

năfrămuță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

năfrămuță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe

Sinonime

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)

Tezaur

NĂFRĂMUȚĂ s. f. Diminutiv al lui năframă (I); (regional) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. Se așază mireasa pe un scaun cu fața cătră ușă și oaspeții aici i-aduc... unul sau doi pruncuți pe brațe, cărora ea le donează maramuțe. marian, nu. 642. A dat lui Prier Negru... o năfrămuță. coșbuc, p. ii, 175. Ea dă să-și usuce sudoarea c-o năfrămuță subțire. f (1900), 543. Să-mi dai tu năfrămuța ta albă și curată și-mi va fi de mare ajutor. agîrbiceanu, s. p. 21. Lelea seceră la grîu, Năfrămuța-i arde-n brîu. mîndrescu, l. p. 92. Năfrămuța ta cea nouă am visat-o ruptă-n două. reteganul, tr. 103, cf. 145. Năfrămuță ruptă-n cinci, Plin e codrul de voinici. marian, î. 37, cf. gr. s. vi, 241, arh. folk. vi, 297, alr sn iv h 1 202. Am pierdut două năfrămuțe. MAT. dialect, i, 183, cf. 82, 262. Năfrămuță cu vărguță, Ș-o cuprins badea drăguță. folc. Transilv. II, 447. ◊ (Regional) Năfrămuță de grumazi = cravată. coman, gl. Pl.: năfrămuțe. Și: mărămuță (cv 1950, nr. 1, 33), maramuță s. f. Năframă + suf. -uță.

MARAMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.

MĂRĂMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.

Intrare: năfrămuță
năfrămuță substantiv feminin
  • silabație: nă-fră- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năfrămuță
  • năfrămuța
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțele
genitiv-dativ singular
  • năfrămuțe
  • năfrămuței
plural
  • năfrămuțe
  • năfrămuțelor
vocativ singular
plural
maramuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năfrămuță, năfrămuțesubstantiv feminin

etimologie:
  • Năframă + -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.