14 definiții pentru năfrămuță
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- tezaur (3)
Explicative DEX
NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. (Rar) Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.
năfrămuță sf [At: MARIAN, NU. 642 / V: maramuță, mărămuță / Pl: ~țe / E: năframă + -uță] 1-6 (Reg; șhp) Năfrămioară (1-6). 7 (Reg) Batistă. 8 (Reg; îs) ~ de grumazi Cravată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Năfrămioară. – Năframă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂFRĂMUȚĂ, năfrămuțe, s. f. Diminutiv al lui năframă; batistă. Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maramuță sf vz năfrămuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărămuță sf vz năfrămuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
năfrămuță (reg) (desp. nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năfrămuță (rar) (nă-fră-) s. f., g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năfrămuță s. f. (sil. -fră-), g.-d. art. năfrămuței; pl. năfrămuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NĂFRĂMUȚĂ s. (reg.) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. (Purta pe cap o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NĂFRĂMUȚĂ s. f. Diminutiv al lui năframă (I); (regional) năfrămea, năfrămioară, năfrămiță, năfrămucă. Se așază mireasa pe un scaun cu fața cătră ușă și oaspeții aici i-aduc... unul sau doi pruncuți pe brațe, cărora ea le donează maramuțe. marian, nu. 642. A dat lui Prier Negru... o năfrămuță. coșbuc, p. ii, 175. Ea dă să-și usuce sudoarea c-o năfrămuță subțire. f (1900), 543. Să-mi dai tu năfrămuța ta albă și curată și-mi va fi de mare ajutor. agîrbiceanu, s. p. 21. Lelea seceră la grîu, Năfrămuța-i arde-n brîu. mîndrescu, l. p. 92. Năfrămuța ta cea nouă am visat-o ruptă-n două. reteganul, tr. 103, cf. 145. Năfrămuță ruptă-n cinci, Plin e codrul de voinici. marian, î. 37, cf. gr. s. vi, 241, arh. folk. vi, 297, alr sn iv h 1 202. Am pierdut două năfrămuțe. MAT. dialect, i, 183, cf. 82, 262. Năfrămuță cu vărguță, Ș-o cuprins badea drăguță. folc. Transilv. II, 447. ◊ (Regional) Năfrămuță de grumazi = cravată. coman, gl. – Pl.: năfrămuțe. – Și: mărămuță (cv 1950, nr. 1, 33), maramuță s. f. – Năframă + suf. -uță.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Artemys
- acțiuni
MARAMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRĂMUȚĂ s. f. v. năfrămuță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: nă-fră-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
năfrămuță, năfrămuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui năframă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: batistă năfrămea năfrămioară năfrămiță năfrămucă
- Să îmi dai tu năfrămuța ta, albă și curată, și-mi va fi de mare ajutor. AGÎRBICEANU, S. P. 21. DLRLC
- A dat lui Prier-Negru atunci o năfrămuță. COȘBUC, P. II 175. DLRLC
-
etimologie:
- Năframă + -uță. DEX '98 DEX '09