14 definiții pentru musulman (s.m.)
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MUSULMAN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.
MUSULMAN, -Ă, musulmani, -e, adj., s. m. și f. Mahomedan; p. restr. turc. – Din fr. musulman.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
musulman, ~ă [At: (a. 1783) GCR II, 131/12 / Pl: ~i, ~e / E: fr musulman] 1 smf Adept al religiei lui Mahomed Si: mahomedan. 2 smf (Prc) Turc. 3 a Care aparține cultului lui Mahomed Si: mahomedan (1), (îvr) mahometanicesc. 4 a (Prc) Turcesc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSULMAN, -Ă, musulmani, -e, s. m. și f. Adept al mahomedanismului, mahomedan; (prin restricție) turc. El iese din Constantinopol... luînd cu sine și steagul cel sfînt, cu care musulmanii se credeau nebiruiți, cînd îl aveau în tabăra lor. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ (Adjectival) Populația Iafei poate să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți locuitori sînt arabi musulmani. BOLINTINEANU, O. 292.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUSULMAN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (p. ext.) turc. [< fr. musulman].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MUSULMAN, -Ă adj., s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr. musulman)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MUSULMAN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al mahomedanismului; mahomedan. /<fr. musulman
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mahomedani m. pl. sau Muzulmani, sectatori ai lui Mahomed, sunt în număr de 245 milioane.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
muzulman a. relativ la mahomedanism: religiune muzulmană. ║ m. cel ce profesează această religiune: un muzulman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
musulman adj. m., s. m., pl. musulmani; adj. f., s. f. musulmană, pl. musulmane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
musulman adj. m., s. m., pl. musulmani; adj. f., s. f. musulmană, pl. musulmane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
musulman adj. m., s. m., pl. musulmani; f. sg. musulmană, pl. musulmane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MUSULMAN s., adj. 1. s. v. mahomedan. 2. adj. v. mahomedan. 3. s., adj. mahomedan, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUSULMAN s., adj. 1. s. (BIS.) mahomedan, (pop.) necredincios, păgîn, (înv.) agarean, busurman, (turcism înv.) muslim. (Un ~ arab.) 2. adj. (BIS.) islamic, mahomedan, (înv.) mahometanicesc. (Religia ~.) 3. s., adj. mahomedan, (în evul mediu, în apusul Europei) sarazin. (Armata ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
musulman, musulmanisubstantiv masculin musulmană, musulmanesubstantiv feminin musulman, musulmanăadjectiv
-
- El iese din Constantinopol... luînd cu sine și steagul cel sfînt, cu care musulmanii se credeau nebiruiți, cînd îl aveau în tabăra lor. BĂLCESCU, O. I 195. DLRLC
- Populația Iafei poate să se urce la 10 mii suflete. Cei mai mulți locuitori sînt arabi musulmani. BOLINTINEANU, O. 292. DLRLC
- 1.1. Turc. DEX '09 DLRLC DNsinonime: turc
-
etimologie:
- musulman DEX '09 DEX '98 DN