MOȘMONDIT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Fam.) (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.

moșmondit, ~ă [At: JIPESCU, O. 56 / V: ~mân~ / Pl: ~iți, ~e / E: moșmondi] 1 a (D. lucruri) Făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemânare. 2-3 smf, a (Persoană) care lucrează încet, fără spor Si: mocăit, mocoșit.

MOȘMONDIT, -Ă, moșmondiți, -te, adj. (Despre lucruri) Făcut la nimereală, fără îndemânare. ♦ (Adesea substantivat) Care lucrează încet, fără spor; neîndemânatic, mocăit, mocoșit. – V. moșmondi.

moșmândit, ~ă a vz moșmondit

MOȘMONDIT adj. v. mocăit.

MOȘMONDIT adj. mocăit, mocoșit, ticăit, (Mold.) chițcăit. (Un om ~.)

MOȘMONDÍT, -Ă adj. 1. Făcut la nimereală, pe dibuite, fără pricepere, fără îndemînare.Lucru peticit, crîmpoțit și moșmîndit e cîrpeală goală. JIPESCU, O. 56. 2. (Adesea substantivat) Mocoșit. – Pl.: moșmondiți, -te. – Și: moșmîndit, -ă adj. – V. moșmondi.