20 de definiții pentru molatic (adj.)
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (5)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MOLATIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molatec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLATIC, -Ă, molatici, -ce, adj., s. m. I. Adj. 1. (Cam) moale. 2. Cu pantă lină. 3. Lent, lin, domol; care se mișcă domol; cu mișcări leneșe. 4. Lipsit de energie, molâu. 5. Unduios. ♦ Galeș. 6. De intensitate scăzută. 7. Moleșitor; duios. II. S. m. (Iht.) Grindel. [Var.: molatec, -ă, adj.] – Moale + suf. -atic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
molatic, ~ă [At: AETHIOPICA, 38 r/7 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: moale1 + -atic] 1 a Moale1 (1). 2 a (D. gură, buze) Cărnos. 3 a (D. forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. 4-5 smf, a (Persoană) lipsită de energie Si: bleg, moale1 (48). 6 a (D. însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărâre, lipsă de energie, apatie, indolență. 7 a Plăcut la atingere Si: moale1 (63). 8 a (D. ochi, privire) Languros. 9-10 a, av (D. culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) (Care este) lipsit de stridențe. 11-12 a, av (D. mișcări) (Care este) ușor, abia simțit. 13-14 a, av (D. obiecte, ființe etc.) (Care se mișcă) lin, domol. 15-16 a, av (Spc; d. ființe sau părți ale corpului lor) (Care se mișcă) leneș, voluptos. 17-18 a, av (Care se manifestă) cu un efect calmant Si: blând, duios, plăcut. 19 s (Iht) Grindel (Cobitis barbatula). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLATIC, -Ă, molatici, -e, adj. 1. Moale, lin, domol. Nici măcar un stîrc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Plopul din poartă fîșîie legănîndu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. (Adverbial) De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. 2. Lipsit de vlagă, fără energie, slab, slăbănog, molîu; leneș, greoi. (Poetic) Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. – Variantă: molatec, -ă (GÎRLEANU, L. 44, HOGAȘ, M. N. 26, EMINESCU, O. IV 172) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLATIC ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește încetineală; greoi. Gest ~. 2) (despre persoane) Care este lipsit de vigoare; fără energie; molâu; mămăligos. 3) Care exprimă atenție și duioșie; galeș; tandru. Privire ~că. 4) Care are o intensitate redusă. Cântec ~. 5) Care calmează, liniștește; calmant. 6) (despre forme de relief) Care are pantă mică; cu înclinație mică. /moale + suf. ~atic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molatic a. 1. cam moale, vorbind de mersul și de lucrul cuiva: om molatic; 2. fig. lipsit de energie: era tont și molatic ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molátic, -ă adj. (d. moale). Moale, moleșit, fără vigoare: om, mers molatic. Adv. În mod molatic: a lupta molatic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLATEC, -Ă adj. v. molatic.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MOLATEC, -Ă adj. v. molatic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
MOLATEC, -Ă adj. v. molatic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
molatec, ~ă a vz molatic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
molatic1 adj. m., pl. molatici; f. molatică, pl. molatice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
molatic1 adj. m., pl. molatici; f. molatică, pl. molatice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
molatic adj. m., s. m., pl. molatici; f. sg. molatică, pl. molatice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
molatic
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
molatic, -ci.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MOLATIC adj. 1. v. bleg. 2. v. greoi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLATIC adj. v. domol, lin, moale, ușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MOLATIC adj. 1. bleg, indolent, lălîu, moale, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (Un om ~.) 2. greoi, încet, lent, moale, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Mișcări ~; om ~ în mișcări.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
molatic adj. v. DOMOL. LIN. MOALE. UȘOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Molatic ≠ ager, energic, iute, puternic, sprinten, viguros, vioi, voinic, vânos, vârtos, sprințar, vânjos, tare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MOLATIC, -Ă adj., subst. I. Adj. 1. Moale1 (I 1). Pe splendide covoare, molatice, persane, . . . Șed față-n față, singuri. ALECSANDRI, POEZII, 384. Însușirea acestor săpături este că dă impresiunea unei materii molatice colacilor de piatră. CONV. LIT. IX, 14, cf. COSTINESCU. Ceară molatică. LM. Ovăzul omului ieșise deasupra brazdei și acoperea goliciunea pămîntului, formînd un covor mîndru de pajiște molatecă. MERA, L. B. 119. Cum s-a lungit pe covorul molatec de pajiște, a adormit. id. ib. 161. ♦ (Despre gură, buze) Cărnos; fraged. Ea se agăță de gîtul lui și-și lipi gura caldă, molatică, de buzele lui. CAMIL PETRESCU, O. III, 96. 2. (Despre unele forme de relief) Cu înclinație mică, cu pantă lină. Luceafărul de seară ardea . . . la o suliță deasupra dealului negru, a cărui coamă molatică. . . se topea tărăgănat, în jos, spre Ploiești. PETRESCU, O. II, 28. Soarele se și înălțase deasupra dealurilor molatice. id. ib. 138. 3. (Despre oameni) Lipsit de energie; bleg, moale1 (I 5). Iar tu. . . fiind molatică nu arunca pricina preste alții, carii nu sînt vinovați. AETHIOPICA, 38r/7. Un tiran molatic. HELIADE,O. I, 222. Mă îndatoresc să ți-l fac blînd, ca un miel. . . – Da' caută să nu mi-l faci și cam prea molatic. KOGĂLNICEANU, în PR. DRAM. 426. Dă-nțelept ce-arăți, pai lumi[i] molatic și leneș uneori. JIPESCU, O. 79. Era molatic, un fel de „lasă-mă să te las”. CONV. LIT. XIX, 204. Era un flăcăiandru care se vedea după apucături că era tont și molatec. ISPIRESCU, ap. CADE. Oștirile împrejuru-i, multe și vegheate, i se păreau molatice și nevoioase. ODOBESCU, S. I, 170. Genova întreagă se oțerea de molaticul Fiesco ! I. NEGRUZZI, S. V, 432. Alexandru era molatec. CONTEMPORANUL, VII, 54. Blîndul și molatecul mieu unchi. . . se sculă repede în picioare. SBIERA, F. S. 397. Se ghicea în această femeie o amară suferință că nu se născuse ea bărbat, în locul molatecului și visătorului ei frate. CAMIL PETRESCU, N. 137. Om molatic. ALR II 3 721/362. ◊ (Substantivat) Copiii tăi sînt niște leneși, niște molatici. FUNDESCU, L. P. I, 106. ♦ (Despre însușiri, manifestări etc. ale oamenilor) Care arată, trădează slăbiciune, nehotărîre, lipsă de energie, apatie, indolență. Damele ambasadei rusești. . . criticau. . . politica prudentă și rezervată a contelui Neselrode, tratînd-o de molatică și umilitoare. GHICA, S. 364. 4. Moale1 (II 2). Din cerdacul larg din față, fîlfîi ca răspuns. . . faldurii molatici și roșii ai unei batiste subțiri. HOGAȘ, M. N. 54. ♦ (În context figurat) Iar cerul, din molateca-i mătase, Vă va croi veștminte. LESNEA, A. 135. ♦ (Despre ochi, privire) Galeș, languros. Fata, veselă, cu ochi molateci față cu Nicu; – melancolică și gânditoare, în lipsa lui. CONTEMPORANUL, V2, 485.5. (Despre culori, lumină, izvoare de lumină, sunete) Moale1 (II 3). Cu un glas molatec: Ce stai pe gînd, îmi zise. NEGRUZZI, S. II, 230. Răspunse o voce dragă și molatecă. EMINESCU, N. 63. Din nori străbate-o rază molatecă și blândă. id. O. IV, 172. ◊ (Adverbial) Deocamdată țărănimea nici nu e cu noi toată, spune molatic, dar sonor, Eliade. CAMIL PETRESCU, O. II, 428. 6. (Despre mișcări) Ușor, abia simțit, moale1 (II 7); (despre obiecte, ființe etc.) care se mișcă lin, domol; spec. (despre ființe sau părți ale corpului lor) cu mișcări leneșe, voluptoase, lascive. Legănarea molatică a corăbiei și întinderea orizonului îmi schimbă șirul ideilor. ALECSANDRI, O. P. 290. Tu vei netezi cu mîna ta molatecă și albă creții de pe fruntea mea. EMINESCU, G. P. 86, cf. id. O. I, 29. Bucolica undă . . . molatică și-nfiorată . . . se simte schimbată-n femeie. M,ACEDONSKI, O. I, 79. Plopul din poartă fîșîie legânîndu-se, apropiindu-se și depârtîndu-se de fereastră, cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, D. 138, cf. id. N. 11. Acea talie subțire și mers molatic . . . deșteptase, în Sentino, fiara Neapolului, sîngele blestemat. DELAVRANCEA., V. V. 126. Tibrul curge. . . somnoros și leneș, rostogolind pe patul lui de lut undele gălbii și molatice. IORGA, ap. TDRG. Veneau în răstimpuri și treceau pe fruntea mea ușoare și nevăzute suflări molatice de vînt. HOGAȘ, DR. II, 14. Nici măcar un stîrc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. Cînd te crezuseși tocmai mai șubred și mai mic, Atunci ți-ajunse brațul molatec mai voinic. ARGHEZIi, C. O. 24. Îl vedeai pe domnul Frederic îndreptîndu-se cu pași molateci spre tine. PAS, Z. I, 307. ◊ F i g. Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III, 159. (Adverbial) [Bosforul] se legăna molatic cu-o leneșă mișcare. ALECSANDRI, P. I, 236. Privirile mele se opriră asupra unei dănțuitoare a cărei trup se îndoia molatic pe brațul ce-i cuprindea mijlocul. CONV. LIT. XIII, 333. Din coșurile-nalte ale fabricelor gîlgîie rotogoale negre de fum ce se risipesc molatic în zarea nesfîrșită. VLAHUȚĂ., R. P. 28, cf. 51. Ierburile subțiri și mlădioase . . . își plecau molatec fruntea lor înspre pămînt. HOGAȘ, M. N. 180, cf. id. DR. I, 58, 169, 229. Ladima se clătină, molatec fericit de această perspectivă, nebănuită acum cîteva minute. CAMIL PETRESCU, N. 7. Ieși molatic și rîzînd șiret pe ușă. CĂLINESCU, S. 230, cf. id. O. I, 15. Începuse vîntul; bătea însă molatic și umed, întărind răcoarea. MIHALE, O. 278. (În context figurat) Ierburile subțiri și mlădioase . . . își plecau molatec fruntea lor înspre pămînt. HOGAȘ, M. N. 180. 7. Care are un efect calmant, care moleșește; blînd, duios, plăcut. Acestea îmi plac mie ca și urechii mele, Iar nu cîntări molatici și bune de femei. HELIADE, O. I, 352. Lumînarea-i stinsă-n casă. . . somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I, 42. Vise voluptoase în somnul ei molatic O turburau. MACEDONSKI, O. i, 245. Se gîndea la cîte ceva molatic: își închipuia că e pe mare, și-l leagănă valurile. VLAHUȚĂ, N. 38. Creațiunile poetice ale lui Eminescu arată melancolie, blîndețe . . . și nu știu ce dulceață molatecă. GHEREA, ST. CR. I, 141. Un vals molatec se desprinde de pe clapele pianului, supt degetele subțiri și albe ale cîntăreței. GÎRLEANU, L. 139. Își freca acum mînile, privind cu mulțămire, de la fereastră, din căldura molatică a saloanelor. MiRONESCU, S. A. 24. Haina mai păstra căldura molatică a trupului de femeie. V. ROM. martie 1954, 102. ◊ (Adverbial) Vezi izvoare zdrumicate, peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I, 85. [Luna] își pune. . . piciorul pe-un pisc, pe Himalaia. Iar florile, cuprinse molatic de văpaia Iubirii ș-admirării, îi fac din părul lor Cununi. COȘBUC, S. 72. II. Subst. (Iht.) Grindel (Cobitis barbatula). Cf. ANTIPA, P. 784, BĂCESCU, P. 131. – Pl.: molatici, re și (învechit, f. pl.) molatici. – Și: molatec, -ă adj. – Moale1 + suf. -atic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MOLATEC, -Ă adj. v. molatic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
molatic, molaticăadjectiv
- 2. Cu pantă lină. DEX '98 DEX '09
-
- Nici măcar un stîrc, cu zborul lui molatic, nu trecu deasupra noastră. CAZABAN, V. 31. DLRLC
- Plopul din poartă fîșîie legănîndu-se... cu mișcarea molatică a unei draperii imense. VLAHUȚĂ, O. A. III 84. DLRLC
- Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
- De acolo, bătînd spre răsărit, [Motrul] se lasă molatic pe șes deschis. VLAHUȚĂ, O. A. II 129. DLRLC
- [Izvoarele] trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
-
-
- Ceea ce spusese despre Bărăganul nostru condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. DLRLC
-
- 5. Unduios. DEX '09 DEX '98sinonime: unduios
- 6. De intensitate scăzută. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- Moale + -atic. DEX '98 DEX '09