10 definiții pentru mistuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MISTUIRE, mistuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mistui și rezultatul ei; mistuială; digestie. [Pr.: -tu-i-] – V. mistui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mistuire sf [At: PSALT. HUR. 60 r/6 / V: (înv) am~ / Pl: ~ri / E: mistui] 1 Digerare. 2 (Rar) Distrugere. 3 (Rar) Dispariție. 4 (Înv) Salvare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MISTUIRE, mistuiri, s. f. Acțiunea de a (se) mistui și rezultatul ei; mistuială. [Pr.: -tu-i-] – V. mistui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
MISTUIRE s. f. Acțiunea de a mistui; digerare. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. Vezi ierburile gata a sluji spre mistuire. CONACHI, P. 290.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mistuire s. f., g.-d. art. mistuirii; pl. mistuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MISTUIRE s. v. digestie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MISTUIRE s. (FIZIOL.) digerare, digestie, (rar) mistuială. (~ alimentelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MISTUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) m i s t u i. 1. Digerare, digestie, (astăzi rar) mistuială. Cf. m i s t u i (1). Cf. LB, COSTINESCU, BIANU, D. S. Aparatul digestiv este însărcinat cu mistuirea sau digestiunea alimentelor. ENC. VET. 37. Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea, ca de obicei, să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. 2. (Rar) Distrugere, nimicire. Cf. m i s t u i. Aducerea untului de migdale amară . . . nu numai să oprește de acum înainte, ce se poruncește încă mistuirea de tot acei măsuri [= cantități] aduse înlăuntru. AR (1829), 1972/14. 3. (Rar) Dispariție. Cf. m i s t u i (4). Întrebările ce făcea lui Negrilă despre neașteptata mistuire a sclavei. ASACHI, S. L. II, 61. 4. (Învechit) Scăpare, salvare, mlntuire. Cf. m i s t u i (5). Că tăriia mea și amistuirea mea ești tu, Doamne. PSALT. HUR. 60r/6, cf. 11r/22, 24r/12, 39r/13, 121r/7, PSALT. 24. – Pl.: mistuiri. – Și: (învechit) amistuire s. f. – V. mistui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mistuire, mistuirisubstantiv feminin
-
- Ațipeala care-i întovărășea totdeauna mistuirea nu venea ca de obicei să-l cuprindă într-o moleșire plăcută. SADOVEANU, Z. C. 108. DLRLC
- Vezi ierburile gata a sluji spre mistuire. CONACHI, P. 290. DLRLC
-
etimologie:
- mistui DEX '98 DEX '09