lăcrimător, ~oare a [At: KLEIN, D. / V: lac~, (îvp) ~cră~ / Pl: ~i, ~oare / E: lăcrima + -ător] 1 (D. ochi) Care lăcrimează. 2 (D. ochi) Plini de lacrimi. 3 (Rar; d. oameni) Care lăcrimează (1). 4 (Pex; d. oameni) Care plânge ușor din cauza durerii, a supărării, emoției etc. 5 (Fig: d. oameni) Întristat. 6 (D. sălcii) Cu ramuri aplecate, lungi și flexibile. 7 (Fig) Care provoacă lacrimi. 8 (Fig) Care emoționează până la lacrimi.

LĂCRIMĂTOR, -OARE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lăcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămător, -oare adj.

lacrimător, ~oare a vz lăcrimător

lăcrămătoriu, ~ie a vz lăcrimător

lăcrămitor, ~oare a vz lăcrimător

lăcremător, ~oară a vz lăcrimător

lăcrimătoriu, ~ie a vz lăcrimător

lăcrimător (rar) (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrimător (rar) (lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrimător adj. m. (sil. -cri-), pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrămător, lăcrămători s. m. (intl.) părinte, tată.

lăcrimător, -oare adj. 1 (despre ochi) înlăcrimat, lăcrimat, lăcrimos, ud, umed, umezit², <fig.> rourat. 2 (rar; despre oameni) v. înlăcrimat. Lăcrimat. Plâns².