LENTO adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Încet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest fel. – Cuv. it.

lento [At: TIM. POPOVICI / E: it lento] 1 av (Indică modul de execuție a unei bucăți muzicale) Într-un tempo lent (4). 2 ain (Liv; d. mișcări, pronunție) Cu ritm lent (4). 3-4 si (Compoziție sau) parte dintr-o compoziție muzicală executată lent (4). corectat(ă)

LENTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Încet, lin, lent. ♦ (Substantivat) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest fel. – Cuv. it.

LENTO adv. (Indicație pentru executarea unei bucăți muzicale) Încet, lin; largo.

LENTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Încet, rar, lin; într-un tempo mai puțin rar decît largo. [< it. lento].

LENTO I. adv. (muz.) rar, lent, între largo și adagio. II. s. n. (parte dintr-o) compoziție executată în acest ritm. (< it. lento)

LENTO adv. muz. 1) Executat domol, lin, lent. 2) Compoziție muzicală executată astfel. /Cuv. it.

!lento (muz.) adj. invar., adv. (pasaje ~, a se executa ~)

lento (it.) adv.

lento adv.

lento (cuv. it. „lent”), indicație de tempo (2) ce desemnează o mișcare rară, aproximativ între largo* și adagio*.

LENTO adv. v. adagio.

lento adv., adj. invar. I adv. (muz.; indică modul de executare a unei piese muzicale) 1 adagio, încet, largamente, largo, rar. 2 grave, largamente, largo. II adj. invar. (în opoz. cu „grăbit”, „iute”, „pripit”, „repede”; livr.; despre mișcări, gesturi, vorbire etc.) v. Domol. Încet. Leneș. Lent. Lin². Liniștit. Măsurat². Potolit². Tacticos. Temperat.

LENTO adv. (MUZ.) adagio, încet, rar.