3 definiții pentru item (pl. itemuri)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

item2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Lin) 1 Unitate lexicală de bază Si: cuvânt. 2 Unitate gramaticală de bază Si: categorie gramaticală. 3 În gramatica transformațională, unitate lingvistică minimală Si: morfem. 4 Unitate lingvistică de bază, asupra căreia se efectuează modificări în formarea enunțurilor.

ITÉM2 s. n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme

Intrare: item (pl. itemuri)
item (pl. itemuri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • item
  • itemul
  • itemu‑
plural
  • itemuri
  • itemurile
genitiv-dativ singular
  • item
  • itemului
plural
  • itemuri
  • itemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)