HUCIU¹ 👉 HUCEAG.

❍ HUCIU² sbst. Trans. (VIC.) (PĂC.) ⛓ Ragilă, hecelă, unealtă de scărmînat lîna.

huciu n. Mold. pădure măruntă și deasă. [Și hugiu, higiu, de origină necunoscută].

higiu sn vz huciu

hingiu sn vz huciu

❍ HICIU – HUCIU.

HIGIU = HUCIU: E culcată ’n fața coastei Sau în ~l dintre plaiuri (ODOB.).

HUGEAG (pl. -guri), HUCIU (pl. -ciuri) sn. Mold. Bucov. (BRL.) (PAP.) 🌳 Pădure tînără și deasă; tufiș, desiș, crîng, hățiș: La mijloc de codru des, Toate păsările ies, Din huceag de aluniș, La voiosul luminiș (EMIN.); acățîndu-se de jnepi și de rămurelele hucilor (GRIG.); Ⓕ: a umbla huciu-marginea, a umbla fugar (de la școală): de unde pînă atunci mă duceam cu drag la școală, am început a umbla huciu-marginea (CRG.).